Symphoricarpus albus

Denumire stiintifica: Symphoricarpus albus
Denumiri comune: Hurmuz, Carmaz, Boabe de zapada
Familie: Caprifoliaceae
Origine: zone temperate din America de Nord si America Centrala
Aspect si prezentare: Arbust ornamental, Symphoricatus albus cucereste prin aspectul general si prin fructele sale mici si rotunde, de culoare alba, foarte contrastante pe frunzisul verde inchis.
Este adesea intalnit in componenta gardurilor de imprejmuire a gradinilor din mediul urban. In zonele cu clima temperata si cu ierni blande, Symphoricatus albus poate fi considerat un arbust persistent, intrucat isi pastreaza frunzisul chiar si in anotimpul rece.
Conditii de ingrijire/cultivare
Are nevoie de luminaintensa pentru a dezvolta coroana bogata, frunzis dens si pentru a inflori. Iubeste spatiile deschise si suporta bine soarele direct al amiezilor de vara.
Caldura il ajuta sa creasca rapid si contribuie la calitatea infloririi. In zonele cu temperaturi reduse, inflorirea este sporadica si mult redusa. O temperatura ideala de cultivare a acestui arbust ar trebui sa se situeze intre 12 si 24 grade Celsius, dar nu pateste nimic daca acestea ajung pana la 30 grade Celsius. Iarna tolereaza chiar si -10 sau chiar -15 grade, dar trebuie protejat de curenti sau vanturi puternice.
Are nevoie de udari abundente doar in timpul anotimpului calduros, in restul anului multumindu-se cu ceva mai putina apa, permitandu-i-se solului sa se usuce intre udari.


Nu emite pretentii in privinta umiditatii atmosferice, tolerand usor chiar si aerul uscat din zonele urbane de campie.
Substrat de cultura poate fi orice pamant obisnuit de gradina, cu pH neutru sau usor acid, dar accepta si soluri mai sarace, chiar usor argiloase. Acesta este unul din motivele pentru care este des utilizat in zonele de imprejmuire a spatiilor verzi din orase, unde solurile nu exceleaza in ingrasaminte sau nutrienti.
Faptul ca nu necesita fertilizare este un alt plus in alegerea acestei specii, fie ca arbust solitar ori in grup, pentru decorarea gradinilor.
Inflorirea este putin vizibila si are loc cam pe la mijlocul verii, incepand cu luna iulie. Mici floricele rozalii, ca niste lacramioare, apar din loc in loc, catre varful tulpinilor, in ciorchini de 3-4 cm. In decurs de cateva saptamani acestea lasa in urma fructe mici albe, ca niste bobite de ceara, foarte aspectuoase, pe fondul verde al frunzelor. Trebuie specificat ca bobitele sunt toxice pentru om.
Se inmulteste prin butasirea lastarilor si prin seminte. Cea mai la indemana metoda de propagare ramane,totusi, cea a butasirii. Pentru aceasta se aleg varfuri de lastari semilemnificati, care sa contina minim 3-4 noduri si se planteaza in substrat usor, la caldura si umiditate constante.
Trucuri si sfaturi speciale: Tundeti tufele primavara inainte de infrunzire. Le veti oferi astfel un port compact si le veti ajuta sa se indeseasca. Nu necesita protectie deosebita pe perioada iernii, dar nu le plantati in locatii maturate de vanturi puternice.
Indienii din America foloseau lemnul acestui arbust pentru realizarea pipelor folosite la ceremonii.
Alte specii si varietati: S. occidentalis, S. mollis, Smicrophyllus, S. mexicanus, S. orbiculatus (fructe purpurii), S. orephilus, S. rotundifolius, S. sinensis.