Bolbitis heudelotti are ca loc de bastina vestul Africii, unde creste pe malurile si estuarele stincoase sau pe prundis natural, in lumina difuza la adapostul malurilor sau a copacilor.

Bolbitis heudelotti este cea mai nimerita planta pentru decorarea acvariilor de tip biotop african, si locul ei este cu predilectzie pe terasele de piatra stratificata sau chiar pe peretele din spate daca acesta este acoperit cu “stincarie” falsa sau chiar naturala. Trebuie fixata usor in spatziile libere dintre straturile de piatra, si dupa trecerea timpului, acvaristul va constata o fixare foarte puternica a acestei plante cu ajutorul propriilor radacini noi crescute de la data plantarii definitive. Este o planta care “simte” geometria locului unde este fixata si directzionarea luminii primite.

Din cauza aceasta, se poate constata dupa mai multe luni de zile (mai ales cu ajutorul unor fotografii martor) un fapt extraordinar: Daca conditziile de iluminare au fost corecte si natura (compozitzia) stincariei pe care a fost fixata este apropiata de cea a locului de bastina, aceasta planta realizeaza un decor salbatic foarte placut, foarte greu de realizat cu alte plante cu obiceiuri asemanatoare.
Inmultzirea este simpla si relativ usoara. Rizomul acestei plante este deosebit de ramificat si cu un aspect arhaic. Din lastarii laterali ce pornesc din cei pricipali, se pot separa bucatzi, dar cu cel putzin 3 frunze bine dezvoltate. Spun acest lucru deoarece segmentele care nu sint suficient de dezvoltate nu pornesc foarte bine in vegetatzie, si ramin prea mult timp in urma. Oricine care s-a ingrijit de aceasta planta timp mai indelungat si a utilizat-o in variate scopuri a constatat ca dupa rupere, are o perioada de stagnare si necesita conditzii optime pentru reface si proliferare.

Nu este o planta pretentzioasa sau greu de crescut, dar are o latentza cam mare. Din aceasta cauza este bine sa o ferim pe cit posibil de modificari bruste si nepermise ale conditziilor de intretzinere. Din cind in cind apar totusi si plantule pe frunzele mai bine dezvoltate, mai ales in perioada de vara. Dispunerea “puilor” , de altfel cam rari, este asemanatoare cu cea de la genul Ceratopteris, numai ca frecventza lor, repet, este mult mai rara si doar vara. Aceasta este doar o observatzie pe care am constatat-o in bazinele in care cultiv aceasta specie.

Cresterea este spectaculoasa desi este foarte lenta, decorurile formate au un look foarte arhaic si interesant. Formeaza zone dese, “umbrelate”, unde lumina patrunde cu greu la baza tufelor, alternind cu luminisuri cu care contrasteaza foarte placut. Cine are rabdare sa faca un bazin mare, de peste 1,5 M lungime si cu inaltzime de 60 de cm si latzime de 60-80 cm unde sa creeze (pe spate si lateral) pante de stincarie stratificata (sisturi) alternate cu zone de plaja cu pietris feruginos (nuantze mai deschise) va crea cu adevarat un bazin de tip biotop de factura deosebita.

Schimbul de apa trebuie sa fie destul de frecvent. Am constatat ca apele vechi nu ii convin, de altfel, am putut sa observ odata un fenomen asemanator cu cel al Cryptocorynelor, cunoscut : “melt”.

Un alt sfat este aditzia de bioxid de carbon. Fiindca aceasta planta are un ritm de crestere lent, este foarte bine daca i se poate da un astfel de ajutor.

Aceastei plante nu i se pot ingropa radacinile in substrat (este epifita) Din aceasta cauza rezulta ca fertilizantul care este acceptat este numai de tip lichid.

As vrea sa precizez un lucru pe care l-am aflat si eu la rindul meu de pe Internet cautind date despre bazine facute cu aceasta planta. Se pare (si chiar este aproape sigur) ca exista doua varietatzi ale acestei specii. Una ar fi cea pe care o cunoaste toata lumea, care poate atinge cu usurintza 50 de cm inaltzime si una mai pitica, cu o crestere mai marunta si mai atragatoare estetic. Nu fac referire la specia Heteroclita, specie de sine statatoare si total diferita ca aspect. Numele despre care am citit ar fi B. Filipinii si B. Fluviatilis. Parerile sint impartzite, deci las loc de comentarii in acest sens.