Hoplosternum thoracatum a fost introdus in comertul acvaristic in anul 1911. Este un peste originar din nordul Americii de Sud, Trinidad si Martinica. Denumirea locala este de “atipa”. Desi in Romania a fost introdus si reprodus dupa 1980 el a cunoscut un succes deosebit, in ciuda taliei mari, de aproape 15 cm. Placile de pe corp se imbina cu cele de pe spate. Corpul este puternic, are 2 perechi de mustati pe maxilarul superior, coada este usor concava, aripioara adipoasa are un spin de sprijin. Lungimea maxima este de 20 cm. Culoarea de baza este un gri maro, cu spatele mai inchis, abdomenul alb (cu exceptia perioadei de reproducere). Pe corp are pete negre-maro mare la mijlocul flancurilor pot forma o dunga. Aripioarele sunt gri galben cu puncte negre. Pe coada are o dunga transversala inchisa la culoare. La varsta de 6 luni apare dimorfismul sexual, care este evident.

Astfel masculul are aripioarele pectorale mai lungi decat femela, in timp ce femela are diamentrul corpului mai mare. In mod normal abdomenul pestilor este alburiu, dar in perioada de reproducere, abdomenul masculului este acoperit cu pete de culoare inchisa. Pestii isi incep activitatea sexuala dupa varsta de un an. Nu este un peste pretentios la conditiile de mediu. Se multumeste cu o temperatura de 18ºC, nu este pretentios la calitatea apei si mananca orice de pe fundul bazinului. In general are nevoie de acvarii mari, de cel putin 120 l, bine plantate si cu multe ascunzatori.

Hoplosternum thoracatum  este o specie care construieste un cuib de spuma la suprafata apei, sub un suport mai tare, care poate fi o frunza mai mare, un geam sau o bucata de polistiren expandat. Ruda Zukal spune ca a obtinut cele mai mari succese atunci cand pe fundul acestui suport a pus o foaie de material plastic negru. Din clipa in care incepe constructia cuibului masculul devine foarte violent, atacand chiar si atunci cand il hranim. Constructia cuibului poate dura 2 zile, chiar si 1-2 saptamani. Pentru stimularea construirii cuibului se recomanda introducerea in acvariu, pe fund, a unor frunze de stejar uscate. In mod normal, pentru reproducere pestii se tin in perechi sau chiar 2-3 femele la un mascul. Acesta va depune icre cu toate femelele dupa o scurta pauza. Acvariul poate avea substrat, sau nu, poate fi plantat sau nu. Actul depunerii icrelor incepe ezitant, datorita faptului ca femela este destul de sperioasa. Cand femela este gata de depunere, masculul o asteapta sub cuib, ca aceasta sa-l apuce cu gura de regiunea anala. Cand face acest lucru, masculul o blocheaza cu aripioarele pectorale, in acest timp eliberand spermatozoizii. Femela, care si-a facut din aripioarele ventrale si corp un buzunar (punga) si unde are in acel moment icrele, se intoarce cu abdomenul in sus spre cuibul de spuma si lipeste icrele de suport.

 
Aceste lucruri se pot petrece in mod normal, dar de multe ori pestii nu vor sa depuna. Atunci, pentru a-i stimula, le vom inrautati conditiile. Timp de cateva saptamani le vom da mai putina hrana si nu le vom face schimbul de apa normal. Dupa acest interval de timp, vom trece la schimbari dese de apa, le vom scadea temperatura (pentru a determina masculul sa construiasca cuibul) si ii vom hrani mai consistent. Desi nu sunt pesti foarte pretentiosi, depunand usor, puii crescand repede, se poate intampla sa avem si insuccese. Astfel, depuneri intregi se pot albi, icrele depuse, dupa 2-3 zile se transforma intr-o gelatina, acest lucru datorandu-se unei valori mari a pH-ului (valori alcaline). Apa pregatita pentru eclozarea icrelor va trebui sa fie usor acida sau normala (pH = 6,5-7). Se mai poate intampla de asemenea ca acvariul in care avem puii sa nu fie acoperit cu un geam si sa existe o diferenta mare de temperatura intre apa din acvariu si aerul din camera. In acest caz apare racirea puilor datorita faptului ca acestia au respiratie stomacala. Daca tinem cont de toate acestea, puii cresc usor si foarte repede.

Corydoras paleatus a fost introdus in acvaristica inca din anul 1876. Prima reproducere in acvariu a fost facuta in 1878 de Carbonnier. Arealul sau este sud-estul Braziliei de la La Plata pana in Argentina, unde traieste in ape care curg lent. Dimorfismul sexual: masculul are o lungime de 5 cm si o aripioara dorsala mai inalta si mai ascutita ca femela. In alta ordine de idei corpul masculului este mai suplu decat cel al femelei, mai ales in perioada depunerii icrelor. Femela este mai robusta si mai mare putand ajunge pana la 7 cm.

Coloritul este gri-verde pana la gri-maro, spre abdomen este ocru. Pe acest fond are pete si puncte inchise, neregulate, care pot fi albastru verde-violet (in functie de lumina), aripioarele galbui cu randuri de pete mici inchise la culoare. Este un peste pasnic si nepretentios in ceea ce priveste calitatea apei, putand fi foarte bine crescut intr-un acvariu comun. Mananca orice: hrana vie sau uscata dar numai cazuta pe fundul bazinului. Prefera tubifexul, enchitreii, daphnia vie. Deoarece isi procura hrana scurmand nisipul, acesta va avea o granulatie mai fina si fara muchii ascutite.

Daca nu se respecta acest lucru vor avea de suferit mustatile pestelui, care vor fi ranite si pot cadea. In urma ranilor, bacteriile care exista in acvariu vor ataca rana proaspat deschisa. Ca remediu se va folosi un sistem de filtrare mai eficient (mai ales daca hranim pestii din abundenta si bacteriile care au rolul de filtru biologic nu vor reusi sa anihileze materiile in descompunere) si se va schimba substratul cu unul de o granulatie mai fina. Daca mustatile nu sunt afectate prea puternic ele se vor reface. Suporta o gama larga de temperaturi intre 18-28ºC. Frey mentioneaza chiar faptul ca este bine (pentru reproducere) ca pestii sa fie tinuti afara, pana in perioada cand incepe inghetul. Temperatura optima este de 23ºC.


Pentru reproducere este necesar sa avem 2-3 masculi la o femela. Daca pestii nu vor sa depuna, atunci pentru o perioada de 2-3 saptamani li se vor inrautati conditiile, hrana mai putina, apa neschimbata o perioada mai lunga, o temperatura mai scazuta si sexele vor trebui separate. Dupa trecerea acestei perioade, pestii se vor reuni, vom schimba apa din ce in ce mai des cu apa proaspata, se va ridica temperatura la circa 18-20ºC si pestii vor fi hraniti cu hrana vie din belsug. Acvariul pentru reproducere poate fi fara substrat pe fund, doar 2-3 tufe de plante plutitoare (Ceratopteris). Un filtru cu 2-3 bule de aer este suficient. Capacitatea acvariului de reproducere se recomanda sa nu depaseasta 40 l.

Apa trebuie sa fie proaspata si sa aiba o temperatura de 18-20ºC. Cel mai bine depun icre in grupuri de 2-3 femele si 4-6 masculi. Primul semn ca va incepe reproducerea este ca femelele cu abdomenul plin de icre incep sa se plimbe in jos si in sus pe langa geamuri. Cand femelele fac o pauza pe fundul acvariului, masculii cu mustatile si pectoralele incep sa mangaie femelele. Femela va reincepe frecarea geamurilor cu o frecventa din ce in ce mai mare. Unele locuri vor fi frecate cu mai multe insistenta, aici vor fi depuse icrele. Din acest moment, masculul cel mai puternic devine si cel mai activ si se aseaza in fata femelei. Daca femela este gata sa depuna icrele, atunci ea va atinge cu mustatile abdomenul masculului, acesta reactionand prin strangerea mustatilor femelei intre pectoralele sale. Raman putin timp in aceasta pozitie apoi femela incearca sa se elibereze. Se pare ca acesta este momentul eliberarii spermatozoizilor. In acest moment pozitia corpului masculului este un “S”. Spermatozoizii eliminati in apa sunt dirijati spre buzunarul cu icre al femelei prin miscari ale aripioarelor si operculelor. Dupa ce o femela scapa din stramtoarea masculului, se da inapoi si se apropie de locul ales pentru a lipi icrele. Masculul urmareste in continuare femela, acest ritual repetandu-se pana la eliminarea tuturor icrelor, care pot fi in numar de 150-200. Dupa depunere, pestii stau nemiscati pe fundul apei si vor trebui scosi.
In functie de temperatura apei, icrele eclozeaza in 6-14 zile. La o zi dupa eclozare puii incep sa manance. In primele 2-3 zile este bine sa-i hranim cu microviermi, pentru ca se aduna pe fundul acvariului, apoi cu nauplii de Artemia. Este bine in acest caz sa punem un bec mic pe fundul acvariului (in exterior) pentru ca nauplii sa se adune la lumina, puii gasindu-i usor. Dupa 5-6 zile este bine ca pe langa hrana vie sa se alimenteze si cu hrana vegetala foarte bine maruntita. Puii cresc usor si relativ repede. Este necesar sa incepem schimbarea regulata a apei. Acest peste prezinta si o forma albinotica. Corpul este complet lipsit de pigment, iar ochii ii sunt rosii. Se pot imperechea si intre ei, dar in cazul in care perechile sunt numai albe, puii vor fi toti albi.

Ancistrusii fac parte din familia Loricariidae. Sunt originari din America de Sud, Brazilia, Guiana. A fost importat pentru prima oara in Europa la inceputul secolului XX. Ii trebuie un acvariu de cel putin 65 de litri, la maturitate atinge 14 cm. Prefera o temperatura intre 23 si 28 de grade, iar in perioada reproducerii aceasta nu trebuie sa depaseasca 23 de grade. Prefera apa cu un ph de 6,7. Duritatea poate sa fie intre 2 si 15. Cand sunt mici culoarea dominanta este maro, iar la maturitate au o culoare de maro inchis si pe burta mici nuante de albastru.

Nu sunt pesti foarte pretentiosi, daca sunt ingrijiti, pot depasi varsta de 10 ani, sunt sociabili si pot fi tinuti cu multe alte specii de pesti. Datorita sistemului osos bine dezvoltat, nu pot sa fie atacati de alti pesti. Gura arata ca o ventuza cu ajutorul careia mananca algele de pe geamuri, pietris, decor. Nu toate tipurile de alge ii sunt pe plac. Inafara de alge mananca si fulgii sau mancarea cazuta pe substrat. Preferabil ar fi ca pietrisul sa fie cat mai mic, gen “bob de orez” pentru ca in conditiile in care pietrisul este mai mare mancarea cazuta intre pietre nu poate fi scoasa si se descompune. Inafara de alge mai mananca spanac, salata, mazare, iar ca supliment ii putem da tablete de spirulina lipite de geamul acvariului.

Pietrisul trebuie sa fie cat mai putin taios pentru ca ancistrusii au obiceiul sa roada si pietrele de jos asa ca exista riscul de a se taia. Sta mai mult in partea de jos a acvariului. Prefera acvariile plantate in care sunt si zone umbrite. Ancistrusii sunt mai activi noaprea decat ziua. Cei mici au mai multa pofta de alge decat cei maturi. Iubesc buturugile, radacinile, asa ca este indicat sa punem cateva in acvariu. Vom observa ca isi petrec foarte mult timp din zi pe lemn incercand sa il roada.

Sunt foarte sensibili la cantitatile mai mari de medicamente. Este bine ca atunci  cand facem un tratament sa ii mutam din acvariu.
Se inmultesc prin icre. Masculul are coarne pe cap mult mai dezvoltate si mai bifurcate in varf. Femela este mai dezvoltata la corp iar coarnele sunt foarte mici.

Pentru reproducere se poate folosi un acvariu de cca. 60l, fara substrat si amenajat cu multe ascunzisuri: radacini, ghivece cu mai multe gauri de acces, diverse decoruri gaurite etc. In bazinele de reproductie nu trebuie sa lipseasca tuburile de plastic, de culoare inchisa, obturate la unul din capete sau asezate astfel incit unul din capete sa fie blocat, unde pestii au obiceiul de a depune. Inainte de reproducere femelele ar trebui tinute separat si hranite din belsug mai ales cu hrana vegetala. Acest lucru nu este, se pare, absolut necesar.

Masculii se vor pune in bazinul de reproductie cu 2-5 zile inainte de introducerea femelelor. Pentru a forta reproducerea se foloseste schimbarea unei treimi din apa cu apa proaspata statuta. In timpul depunerii masculii capata un colorit deosebit, in timp ce coloritul femelelor ramine neschimbat. Temperatura apei trebuie sa fie de 23, max. 24ºC. La o temperatura mai mare icrele eclozeaza mai repede si pierderile vor fi foarte mari. Dupa introducerea femelelor in bazin, in mod normal incep jocurile nuptiale. Abdomenul femelei se mareste literalmente vazind cu ochii. Icrele vor fi depuse in goluri, de obicei acolo unde te astepti mai putin. Masculul acopera un ciorchine destul de mare de icre, pazind si ventilind ponta .


Icrele sunt mari, de aprox. 3mm diametru de culoare portocaliu deschis. Dupa depunere este de preferat ca femela sa fie scoasa din acvariu pentru ca masculul sa-si vada linistit de ingrijirea icrelor. Icrele eclozeaza dupa cca. 6 zile in functie de temperatura. Dupa alte 6-7 zile puii parasesc adaposturile. Puii sunt destul de mari si cind se imprastie prin acvariu se lipesc de geamuri, de pietre, si de frunzele plantelor. Puii se pot hranii usor cu tubii tocat si foarte bine spalat, faina de ovaz, frunze de salata oparita. Deoarece sunt destul de imobili nu este indicata hranirea cu nauplii de artemia. Eu am folosit-o totusi dupa ce am congelat-o citeva ore (altii prefera sa o opareasca). Cresterea puilor este neuniforma si de aceea este recomandat ca puii sa fie triati in bazine separate. In bazinul de reproducere filtrarea si aerarea trebuie sa functioneze permanent.

Ancistrus cirrhosus face parte din familia Loricariidae. Este bine sa fie tinut in perechi sau tot cu pesti nocturni. La hranire au neaparat nevoie de hrana vegetala, dar accepta si hrana vie sau sub forma de tablete. Hrana vie, daphiile, se vor da congelate.

Apa trebuie sa fie normala, iluminarea normala dar cu multe plante plutitoare la suprafata, temperatura optima e de 23ºC. Sunt pesti de fund. Biotopul natural este in estul si nord-estul zonei tropicale a Americii de Sud, in Guiana, Trinidad, cursul Amazonului si Rio Paraguai.

Ancistrus cirrhosus are partea din fata a corpului aplatizata, operculele sunt mobile si acoperite cu tepi. Pe varful botului au ramificatii (coarne) care se pot bifurca, dorsala este inalta, prima radie este intarita, pe aripioarele pectorale are tepi foarte puternici. Aripioara adipoasa are si ea un spin foarte puternic. Coada are radii intarite in partea de sus si de jos. Intre radii coada este oblica. Atinge 14 cm lungime. Coloritul este oliv maro-inchis, pana la negru, pe abdomen este gri-verzui pana la maroniu-verde. Pe aripioare are randuri de pete inchise la culoare iar la inceputul dorsalei are o pata neagra mare.