Xiphophorus maculata - In acvaristica sunt cunoscuti sub numele de “platy”. Biotopul lor natural este in Mexic si Guatemala. Corpul este relativ alungit cu spatele si abdomenul la fel de alungite, dar pot aparea si forme cu spatele mai inalt si corpul mai bondoc. Dorsala are 9-10 radii, fiind relativ mica, dar au aparut si forme “voal” cu dorsala mult prelungita.

Lungimea la care ajunge este de 4 cm pentru mascul si 6 cm pentru femela. Chiar si in natura apar foarte multe forme coloristice, iar in acvaristica, in urma selectiei au aparut si mai multe.

La forma de baza, ceafa si zona spatelui sunt oliv inchis, pe flancuri este albastrui, cu dungi transversale inchise la culoare, dar destul de estompate, zona de sub opercule si abdomenul sunt albe, cu aripioare incolore. Pe radacina cozii pot apare pete negre de diferite modele, maro rosii, albastre.

Ca varietati coloristice au aparut: platy auriu, rosu, wagteil = corpul rosu cu aripioarele si coada neagra, precum si tuxeto = au solzii negri si luciosi pe un fond rosu sau verde. In S.U.A. Gordon a obtinut o varietate “inima sangeranda” care are beregata sau zona pectorala de un rosu sangeriu, iar restul corpului este alb. Temperatura optima este de 20-25ºC. Nasc pui vii, pana la 100 de bucati in functie de marimile femelei (mai ales dimineata devreme).

Xiphophorus helleri – Pestele xipho este raspandit in America Centrala, din Guatemala pana in sudul Mexicului. Forma originara este de culoare verde, asa numitul “Xipho verde“, dar in urma selectiilor repetate au aparut mai multe varietati coloristice: xipho rosu cu coada neagra, xipho rosu cu ochii rosii, xipho albinos, simpson xipho – cu aripa dorsala alungita, tuxeto – cu o banda neagra ce se intinde de la baza pedunculului caudal pana la marginea operculului (poate fi rosu sau verde), xipho negru – provenit din tuxeto, la care banda laterala neagra este foarte mult latita acoperind in intregime flancurile corpului si afara aripioarelor, care raman transparente, berliner – cu puncte negre dispuse neregulat pe fondul rosu al corpului, xipho voal – la care aripioarele perechi si neperechi sunt mult alungite.

Ca dimensiuni, femela ajunge la 12 cm, masculul fiind mai mic. Dimorfismul sexual este evident, masculul avand inotatoarea anala modificata intr-un organ copulator, numit gonopodiu, la varietatile voalate gonopodiul creste foarte mult, devenind, din aceasta cauza inoperant. Dimorfismul se mai manifesta si prin existenta la mascul a unei prelungiri in forma de spada a radiilor de la baza inotatoarei caudale, popular fiind numit si “pestele cu spada”. Trebuie subliniat un aspect interesant legat de dimorfismul sexual si de raportul dintre sexe. Este vorba de reversibilitatea sexelor si de disproportia intre sexe la depunere. La un moment dat o femela bine dezvoltata isi modifica conformatia corpului, ii apare spada si gonopodiul, transformandu-se in mascul.

Acest fenomen este observat si la alte specii vivipare (Xiphophorus maculata). Datorita unor factori externi (pH etc) au loc modificari fiziologice care transforma femela in mascul, fenomenul fiind reversivil, un astfel de mascul fals se poate transforma inapoi la femela, putand naste din nou pui. In natura traieste in ape mai mult lent curgatoare, cu o duritate medie de 10-15 dGH. Aceste rauri trec peste soluri care pot fi mai mult sau mai putin acide si se varsa in mare, unde sunt categoric mai alcaline. Deci pestii au preferinte pentru apa neutra, usor alcalina. Prefera un bazin cu multe plante si cu o apa obisnuita (de la robinet) bine oxigenata si filtrata. Fiind un peste cu un metabolism ridicat prefera bazine mai mari (50-80 l).

Sunt pesti activi si relativ pasnici, putand trai in acvarii comune, dar mananca puii mai mici de 1 cm. Masculii sunt agresivi, in acvariu realizandu-se o ierarhie a masculilor, cel mai mare si mai puternic devenind masculul dominant, care are primul acces la hrana si imperechere. Mananca atat hrana vie cat si uscata. Cu cat hrana are in compozitie material vegetal cu un continut sporit de carotenoizi, cu atat culoarea rosie este mai intensa. Inmultirea este foarte usoara, femela cu 3-4 zile inainte de data estimata a nasterii se va separa intr-un acvariu cu multe plante, cu o apa bine filtrata si aerisita. In aceasta perioada femela va fi hranita cu hrana vie, variata. Se va tine cont ca dupa o hranire unilaterala cu tubifex, femela se va ingrasa si va naste un numar redus de pui, iar din acestia multi vor fi neviabili. Dupa 2-3 nasteri, femela poate naste intre 100-250 de pui. Dupa nastere femela se va scoate pentru a nu manca puii.

La varietatea “berliner” se poate observa o concentrare a pigmentului negru (melanina) in partea posterioara a corpului. In situatia in care petele metalice se extind foarte mult, jumatatea posterioara a corpului devenind neagra, acesta fiind un semn de degenerescenta. Caracterul este ereditar cu atat mai mult cu cat incrucisam pesti inruditi intre ei. Deci in cazul in care continuam apare o maladie genetice, “melanosarcom” sau cancerul pigmentului negru care se manifesta prin distrugerea dorsalei si codalei, atacand si pedunculul caudal. Ca exemplu, incrucisand un mascul “berliner” cu o femela albinos putem obtine urmatoarele varietati de pui: berliner – care au involuat si care au prezentat fenomenul melanosarcomic, rosii cu ochii rosii – dar cu multe pete albe (in locul celor negre), albinosi – care s-au dezvoltat normal. Se poate intampla ca dorsala si caudala sa lipseasca chiar de la nastere. Deci vom cauta sa evitam incrucisarea intre pesti foarte inruditi intre ei (pentru a evita consangvinizarea) sau incrucisarea intre pesti ajunsi la capatul selectiei artificiale.

Poecilia velifera – Pestele molly velifera  este o specie de pesti care isi are originile in apele dulci sau salmastre ale raurilor, lacurilor, baltilor sau estuarelor din zona costaliera a Peninsulei Yucatan, din Mexic. Acest peste mai este denumit popular si Molly Mexican cu Inotatoarea Inalta (Mexican Sailfin Molly), Molly Yucatan cu Inotatoarea Inalta (Yucatan Sailfin Molly), Molly Verde (Green Molly) sau Molly cu Inotatoarea Inalta (Sailfin Molly). Stiintific mai poarta numele de Mollienisia velifera.

    Poecilia velifera – Pestele molly velifera  are un corp alungit, turtit pe partile laterale, cu o inotatoare dorsala de marime si dimensiuni impresionante, care, atunci cand este intinsa, seamana cu panza unui velier. Botul si gura sunt indreptate spre partea de sus a acvariului. Masculul are o inotatoare dorsala mare, care este de culoare portocalie spre albastru cu pete metalizate. Lateralele corpului masculului, sunt albastru-verzui spre portocaliu si acoperite de pete mici multicolore si stralucitoare. Coloritul acestor pesti este foarte variat, neputand fi catalogat in vreun fel. Ce am descris mai sus este valabil pentru o varietate de colorit, mai des intalnita.

    Pentru o buna intretinere a acestor pesti, aveti nevoie de un acvariu cu un colum minim de aproximativ 160 de litri, cu o apa a carei duritate sa fie de 12 pana la 38°GH (de preferat 30), cu o temperatura cu valori cuprinse intre 22 si 28°C si cu un pH ale carui cotatii sa fie de 7 – 8.5 (de preferat 7.8). O concentratie de sare de 0.5 – 3% sau o cantitate de 5 – 30 g de sare in fiecare 10 litri de apa in acvariu, este binevenita. Acvariul trebuie sa fie dens plantat pe partile laterale si din spate, lasandu-se zona centrala pentru inot, in vederea etalarii frumoasei sale inotatoare. Ei prefera apele de suprafata si de mijloc ale acvariului.

http://youtu.be/OAQ_LsFG_MI

    La maturitate, un exemplar mascul, atinge o lungime maxima de aproximativ 15 cm, in cazul masculului, si de 17 cm, in cazul femelei. Acvariul trebuie sa fie bine si intens iluminat, lucru care ajuta la productia de alge. O densa vegetatie plutitoare, ofera protectie si refugiu pentru puiet. Este un peste pasnic potrivit pentru o comunitate linistita de pesti, care suporta o apa dura, neutra si alcalina. Trebuie tinut un singur mascul, impreuna cu alte cateva femele, intr-un acvariu. Specii potrivite pe post de companioni sunt: Gourami, Cichlide pasnice, Corydora sau Chromide Portocalii.

    Poecilia velifera – Pestele molly velifera  se hraneste cu alge, hrana vie constand in viermi, rame, crustacei, insecte, larve ale acestora, hrana pe baza vegetala si preparata sub forma de tablete si fulgi. Masculii, din aceasta specie, sunt ceva mai intens colorati si au o inotatoare dorsala mult mai impunatoare decat au femelele. De asemenea, ei au si gonopodium. Este o specie mult mai sensibila la calitatea apei, decat celelalte specii de pesti Poecilia, schimbari si improspatari partiale ale apei din acvariu sunt imperios necesare pentru a mentine acest peste in stare buna de sanatate.

    Un acvariu prea dens populat si fara prea multe spatii libere, poate duce la o dezvoltare slaba a acestor pesti, masculii ajungand chiar sa nu isi dezvolte superba inotatoare dorsala. Exista cateva varietati de colorituri incluzand una albino, neagra, rosie si varietati hibride verzui. Adesea, Poecilia velifera si Poecilia latipinna, sunt confundate. Diferenta dintre ele consta in numarul de ghimpi prezenti in inotatoarea dorsala. Prima specie are intre 18 si 19 ghimpi, in vreme ce a doua are numai 14.

    Reproducerea, in captivitate, a acestei specii de pesti este moderata, in privinta dificultatii, comparativ cu celelalte specii de pesti din familia Poecilia. Perioada de gestatie a femelei este de 8 saptamani, la finele careia, produce intre 25 si 60 de puieti, desi exista documentari, care arata ca, o femela matura, poate produce chiar si 200 de puieti. Dupa aparitia puietului trebuie neaparat sa indepartati parintii din acvariu, deoarece acestia din urma ii vor manca.

Poecilia sphenops – Pestele molly este un peste foarte cunoscut, in limbajul usual fiind denumit “moli, molly”. Este raspandit in America Centrala, din Mexic pana in Columbia, unde traieste atat in apa dulce cat si in apa salmastra.

De aceea, in apa acvariului se va adauga o lingura de sare la fiecare 10 l de apa, fara acest adaos pestii fiind foarte sensibili la boli, mai ales la “tremuraturi”, boala care se manifesta prin tremuraturi ale pestelui in jurul unei axe verticale ce trece prin mijlocul corpului.

Masculul are corpul suplu, alungit, in timp ce femela are corpul mai puternic si mai bondoc. Are 8-11 radii pe dorsala. Coada este convexa. Pot ajunge pana la 8 cm masculii, iar femelele pana la 12 cm. In general spatele este maro-oliv, cu flancurile argintii.

Pe flancuri are 4-6 randuri longitudinale formate din mici puncte portocalii sau maro. Apar si dungi transversale negre, vizibile. Dorsala este patata cu negru, avand un tiv galben, baza cozii este un albastru ultramarin, mai sus fiind galbena portocalie cu un tiv negru, putand pare si alte varietati coloristice, dintre cele mai cunoscute fiind varietatea “black molly”. In afara varietatii cu coada normala au aparut si varietati cu coada “lira”. Temperatura optima este 24-28ºC.