Brachydanio frankei – Pestele leopard nu exista in natura, se pare ca este o mutatie a speciei Brachydanio rerio. In acest sens pladeaza si faptul ca hibrizii rezultati nu sunt sterili ca in alte cazuri, ei imperechindu-se cu Brachydanio rerio. I se mai spune si “leopard”.

La corp seamana foarte bine cu specia din care provin, masculii find mai supli, iar femelele au zona abdominala marita.

Corpul are fondul auriu, pe acest fond fiind raspandite pete mici, rotunde sau ovale, de culoare inchisa. Aripioarele sunt incolore. Anala si codala sunt si ele stropite cu puncte, femela fiind mai deschisa la culoare ca masculul. Reproducerea este la fel ca la specia Brachydanio albolineatus.

Brachydanio albolineatus este raspandita in estul Indiei, Sumatra, unde traieste in ape curgatoare. Este un peste suplu, cu corpul alungit, aplatizat pe flancuri, avand in partea superioara a botului 2 perechi de mustati, cea de jos fiind mai lunga. Anala este alungita incepand din acelasi loc din care incepe si dorsala. Coada este usor decupata. Ajunge pana la 5 cm. Culoarea corpului este albastru spre violet, spatele este albastru-gri inchis, cu cativa solzi argintii stralucitori. Abdomenul este albastru-argintiu deschis.

Brachydanio albolineatus are o dunga longitudinala rosu inchis spre portocaliu, cu tiv albastru-verde, care incepe de la mijlocul corpului terminandu-se la baza cozii. Anala, spre corp este rosie-portocalie iar partea din exterior este verzuie cu nuante rosiatice. Femela este mai modest colorata ca masculul. Traiesc in stoluri, fiind un peste vioi, de aceea are nevoie de acvarii mari, bine plantate in partea din spate, cu loc liber pentru inot in fata. Temperatura optima este de 22-24ºC, iarna putand suporta chiar si 18-20ºC. Mananca orice, hrana vie, uscata sau sub forma de fulgi. Pentru reproducere au nevoie de bazine de circa 10-15 l, care sa fie asezate in asa natura incat la rasaritul soarelui, o raza de soare sa cada in acvariul de reproducere.

Duritatea si pH-ul nu au importanta, insa apa trebuie sa fie proaspata. Pregatirea acvariului se face astfel: dupa ce a fost bine spalat, se pune o plasa cu ochiuri mici (din plastic si cu firul din plastic mai gros) intinsa pe o rama din sarma de alama sau inox. Nu trebuie sa ramana spatii intre rama si interiorul acvariului (este bine ca rama sa intre fix in interior), apoi se fixeaza cateva grupuri de plante cu frunze fine ca: Nittela sau Myriophyllum. Acvariul se umple cu o apa veche de cel putin 3 zile, timp in care a fost bine aerisita si filtrata. Seara se introduc pestii in grup.

Cele mai bune rezultate au fost obtinute introducand 4 femele si 6 masculi. Dimineata incepe jocul nuptial, pestii retragandu-se in tufisurile de plante, timp in care femelele expulzeaza icrele care sunt imediat fecundate. In total se pot obtine circa 500-600 de icre, din care dupa 24-30 de ore vor iesi larvele. Acestea stau atarnate de plante sau geam inca 3-4 zile, dupa care incep sa inoate liber. Acum este momantul sa-i hranim cu infuzori sau cu galbenus de ou fiert tare. Daca folosim ou, atunci acesta trebuie sa fie dat in cantitati mici pentru a nu altera apa. Se introduce in acvariu un filtru mic, cu debit scazut de aer, pentru ca larvele sunt sensibile la curentii puternici de apa. Dimorfismul sexual este evident: in timp ce masculul este mai suplu, femela, mai ales in perioada depunerii icrelor este mai voluminoasa.

Dintre pestii de acvariu sunt poate cei mai cunoscuti si mai longevivi, putand ajunge pana la aproximativ 18 ani si pana la 30-35 cm. Se poate ca “pestele auriu” pe care-l cunoastem noi sa provina din specia europeana Carassius carassius sau din specia asiatica Carassius auratus. Denumirea provine din greaca veche. Se inrudeste cu crapul, deosebindu-se de acesta prin faptul ca nu are mustati. Specia Carassius auratus provine din specia Carassius auratus gibelio, diferentele aparand la solzi, inotatoare si colorit.

Carassius auratus este primul peste adus in Europa acum circa 300 de ani, dar era crescut de chinezi de circa 1000 de ani. Prin selectii ulterioare s-au obtinut in China si Japonia diverse forme si varietati, atat ca forma cat si ca, colorit. A fost introdus in Anglia in 1691, apoi s-a raspandit in Portugalia si de aici in toata Europa. Existand o marie varietate de carasi aurii vom descrie pestele tipic. Acesta seamana foarte mult cu crapii, dar este mai putin aplatizat pe flancuri si au solzii foarte mari. Forma de baza “gibelio” este raspandita in Eurasia. Se tin in acvarii spatioase bine aerisite si filtrate. In acvariu nu vom pune multe plante. Pentru formele voalate vom amenaja acvarii mai inalte pentru a valorifica frumusetea cozii. Temperatura trebuie sa fie intre 15-18ºC, pentru ca la temperaturi mai mari stratul protector de pe corp se “dizolva”, apa capatand un aspect cetos, iar pestele va avea de suferit daca va scadea temperatura (mucusul fiind un strat de protectie contra temperaturilor scazute). Doar pentru varietatile de selectie temperatura poate fi 20-22ºC.
Sa vorbim acum despre reproducerea carasilor. In primul rand trebuie sa ne asiguram ca avem cel putin o pereche matura sexual, daca nu o femela si 2-3 masculi. Carasii ating maturitatea sexuala dupa un an, dar pentru asta trebuie sa le asiguram un acvariu de cel putin 200 l (pentru 4 carasi maturi), o hrana din belsug si foarte variata, o filtrare buna si eficienta precum si o temperatura de 18-20ºC. Pentru reproducere avem 2 modele pe care sa le urmarim: depunerea libera si “mulgerea” reproducatorilor. Pentru a practica metoda depunerii libere avem nevoie de un acvariu mai mare de 100 l, cu plasa de proatectie cu ochiuri mai mari, cateva tufe de plante (se poate si fara), un filtru si o piatra de aer de la un vibrator. Inaltimea coloanei de apa sa fie de 30-40 cm. Plasa de protectie trebuie sa fie situata la 25-30 mm de fundul acvariuluipentru ca altfel pestii, mari mancatori de icre, o imping cu botul ajungand la icrele de pe fund. Icrele de caras sunt lipicioase. Seara se introduce perechea in acvariul de reproducere care trebuie sa fie umplut cu apa proaspata, tinuta cateva zile la aerisit si filtrat. Temperatura optima este de 20-22ºC. Depunerea s-ar putea sa nu inceapa intr-o zi sau doua de aceea vom proceda astfel: pregatim acvariul de reproducere lasand reproducatorii in acvariul comun. Dimineata, foarte devreme, ne uitam in acvariu si daca pestii dau semne ca vor sa depuna (unul sau doi masculi se tin dupa femela, alergand-o), atunci ii mutam pe toti in acvariul pregatit pentru depunere. Ii putem lasa linistiti cateva ore, pentru ca depunerea dureaza 4-6 ore. Cand pestii s-au linistit ii scoatem si-i introducem din nou in acvariul comun. S-ar putea ca apa sa aiba un aspect tulbure (paclos), care nu trebuie sa ne sperie pentru ca acest lucru se datoreaza faptului sa sunt prea multi lapti. Dupa circa 24 de ore apa se va limpezi singura. Dupa 30-36 de ore icrele eclozeaza, iar larvele stau atarnate inca 3-4 zile de plante sau geamuri. Cand incep sa inoate liber ii vom hrani cu nauplii de Artemia salina sau daca nu avem, cu galbenus de ou fiert tare sau cu microviermi. Bine hraniti, puii cresc repede.

ATENTIE! Daca hrana nu este din belsug, atunci puii vor creste diferentiat, si cai mari ii pot manca pe cei mici. De regula, mai mancaciosi sunt puii care sunt mai apropiati de formele salbatice: astfel puii de “cometa” vor inota mai repede ca puii “voal” si vor fi primii la mancare. Daca totusi se intampla acest lucru, atunci va trebui sa-i triem de mai multe ori pana cand nu va mai fi nici un pericol de a fi mancati. Dupa 2-3 saptamani, selectia o putem face mai repede cu ajutorul unor castroane de plastic, pe fundul carora vom da gauri de 2-4-6-8-10 mm (se intelege ca intr-un castron vom da gauri numai de 2 mm, in altul de 6 mm.. etc). Puii sortati vor fi pusi in acvarii diferite, in functie de dimensiuni.

Metoda de “mulgere” a reproducatorilor poate fi practicata dupa ce avem putina indemanare. Se va aplica doar in momentul cand pestii au inceput deja agitatia in acvariul comun. Are avantajul ca pentru depunere putem folosi un acvariu de 10-15 l, sau chiar un simplu castron. Astfel daca avem mai multe femele si mai multi masculi, ii vom testa pentru a vedea care sunt femelele si care sunt masculii. Vom lua fiecare peste in mana si in apa il vom strange usor in regiunea anusului. Daca ies icre este femela si o vom pune separat, iar daca iese un “fum alb” atunci este mascul. Pestii din care nu iese nimic, sau nu sunt gata de depunere, sau nu sunt maturi sexual si ii vom pune inapoi in acvariul comun. Acum avand reproducatorii separati pe sexe, putem incepe operatiunea de “mulgere”. Intr-un acvariu pregatit in prealabil, de 10-15 l, cu inaltimea de maxim 10 cm, cu un difuzor de aer de la un vibrator. Apa trebuie sa fie mai veche, 2-3 zile si la o temperatura de 20-22ºC, dar daca temperatura in acvariul comun este mai ridicata, atunci si temperatura apei din bazinul de reproducere trebuie sa fie la fel. Apoi luam in fiecare mana cate un peste de sex diferit: sa spunem ca in mana stanga tinem femela, iar in mana dreapta tinem masculul.

Cu corpul in apa (ambii), cu degetul mare masam usor abdomenul pestilor, concomitent cu ambele maini, dinspre cap spre anus. Vor iesi atat icre cat si lapti, fecundarea facandu-se imediat. Repetam aceste masaje pana nu mai ies nici icre nici lapti. Punem pestii “mulsi” separat si incepem cu o alta pereche sau daca nu mai avem femele, vom “mulge” ceilalti masculi. “Mulgerea” se va face usor, cu grija, pentru a nu sparge vezica inotatoare a pestilor. Dupa terminarea operatiunii, pestii se vor introduce in acvariul comun si vor fi hraniti. De regula pestii incep depunerea in jurul orei 4-5 dinimeata, deci daca vrem sa practicam aceasta metoda, trebuie sa fim matinali. Apa din acvariul de reproducere va avea un aspect cetos datorita laptilor in exces. Dupa 10-15 minute, vom rasturna toata apa din acvariul de reproducere (sa nu ne temem pentru ca icrele fiind lipicioase nu cad) si umplem bazinul cu ajutorul unui furtun subtire si cu apa limpede la aceeasi temperatura. Apoi punem bazinul sus in raft si asteptam. In rest totul este ca la metoda depunerii libere. Dupa cateva zile de hranire, vom putea muta puii intr-un acvariu mai mare. Astfel se pot obtine cateva mii de icre la o singura depunere. Cu cat pestii sunt mai varstnici, cu atat numarul icrelor poate fi mai mare.

Pestele zebra este un peste vioi, activ dintr-o parte in cealalta a acvariului. Foarte rar vei vedea un Brachydanio rerio care sta intr-un singur loc si asta pentru ca e mereu pus pe joaca, ceea ce uneori enerveaza alte specii.

Totusi, pestele zebra este pasnic dar daca in acvariu sunt puieti, indiferent de specie, nu se sfieste sa-i manace. E contraindicat intr-un acvariu cu pesti linistiti, in privinta cohabitatului cu speciile agresive acest lucru este posibil mai mult cu pestii din aceeasi familie.
Pestele zebra (Brachydanio rerio sau Danio rerio) este originar din raurile din partea de Est a Indiei. Culoarea de baza a pestelui, in functie de lumina, poate fi argintie sau aurie pe care aluneca rapid cateva dungi verticale, albastru inchis sau violet, de la cap pana la varful inotatoarelor dorsale. Datorita acestor dungi fine, pestele zebra este considerat drept unul dintre cei mai frumosi si mai cautati pesti ornamentali.

Pasnic prin natura sa, pestele zebra se caracterizeaza si printr-o miscare continua plina de gratie. Se recomanda, in mod deosebit, incepatorilor, deoarece e usor de intretinut. Prefera viata in grup. Inmultirea este simpla. Masculii sunt mai robusti si ceva mai mici decat femelele. Inotatoarea de la coada, fina precum un val, creste si pana la 4,5 cm dandu-i un aspect cu totul si cu totul deosebit.
Temperatura optima a apei pentru pestele zebra se situeaza intre 22-26° C dar suporta si variatii mai bruste, intre 5 si 30° C. In perioada de reproducere, temperatura ideala este de 24° C. In ceea ce priveste pH-ul apei, acesta trebuie sa fie intre 6,5 – 7,5, cu o duritate intre 5 si 18.

Brachydanio rerio este un peste omnivor, deci se hraneste cu o varietate de sortimente, atat de origine vegetala cat si animala.

Specia este raspandita in estul Indiei, Sumatra, unde traieste in ape curgatoare. Este un peste suplu, cu corpul alungit, aplatizat pe flancuri, avand in partea superioara a botului 2 perechi de mustati, cea de jos fiind mai lunga. Anala este alungita incepand din acelasi loc din care incepe si dorsala. Coada este usor decupata. Ajunge pana la 5 cm. Culoarea corpului este albastru spre violet, spatele este albastru-gri inchis, cu cativa solzi argintii stralucitori. Abdomenul este albastru-argintiu deschis. Are o dunga longitudinala rosu inchis spre portocaliu, cu tiv albastru-verde, care incepe de la mijlocul corpului terminandu-se la baza cozii. Anala, spre corp este rosie-portocalie iar partea din exterior este verzuie cu nuante rosiatice. Femela este mai modest colorata ca masculul.
Traiesc in stoluri, fiind un peste vioi, de aceea are nevoie de acvarii mari, bine plantate in partea din spate, cu loc liber pentru inot in fata. Temperatura optima este de 22-24° C, iarna putand suporta chiar si 18-20° C. Mananca orice, hrana vie, uscata sau sub forma de fulgi. Pentru reproducere au nevoie de bazine de circa 10-15 l, care sa fie asezate in asa natura incat la rasaritul soarelui, o raza de soare sa cada in acvariul de reproducere. Duritatea si pH-ul nu au importanta, insa apa trebuie sa fie proaspata. Pregatirea acvariului se face astfel: dupa ce a fost bine spalat, se pune o plasa cu ochiuri mici (din plastic si cu firul din plastic mai gros) intinsa pe o rama din sarma de alama sau inox. Nu trebuie sa ramana spatii intre rama si interiorul acvariului (este bine ca rama sa intre fix in interior), apoi se fixeaza cateva grupuri de plante cu frunze fine ca: Nittela sau Myriophyllum. Acvariul se umple cu o apa veche de cel putin 3 zile, timp in care a fost bine aerisita si filtrata. Seara se introduc pestii in grup. Cele mai bune rezultate au fost obtinute introducand 4 femele si 6 masculi. Dimineata incepe jocul nuptial, pestii retragandu-se in tufisurile de plante, timp in care femelele expulzeaza icrele care sunt imediat fecundate. In total se pot obtine circa 500-600 de icre, din care dupa 24-30 de ore vor iesi larvele. Acestea stau atarnate de plante sau geam inca 3-4 zile, dupa care incep sa inoate liber. Acum este momantul sa-i hranim cu infuzori sau cu galbenus de ou fiert tare. Daca folosim ou, atunci acesta trebuie sa fie dat in cantitati mici pentru a nu altera apa. Se introduce in acvariu un filtru mic, cu debit scazut de aer, pentru ca larvele sunt sensibile la curentii puternici de apa. Dimorfismul sexual este evident: in timp ce masculul este mai suplu, femela, mai ales in perioada depunerii icrelor este mai voluminoasa.

In acvaristica este cunoscut sub numele de “Sumatranus”. Este pestele cel mai cunoscut si cel mai indragit al intregii familii. Acest lucru se datoreaza atat coloritului cat si faptului ca este un peste vesel, vioi (cam prea vioi), care alearga tot timpul, iar daca in acvariu sunt mai multi Sumatranusi, atunci formeaza un card.

Nu este un peste agresiv, dar din joaca, mai ciupeste antenele scalarilor sau coada voalata a carasilor. De aceea se va evita asocierea lor intr-un acvariu comun. Corpul este bondoc, cu spatele inalt, cu baza cozii puternica, nu are mustati si ajunge pana la 7 cm. Este originar din Sumatra, Calimantan si Tailanda, tailandezii sustinand chiar ca la ei traieste adevaratul “sumatranus”. Spatele este oliv-maro, flancurile roscat-maro deschis. Pe corp are 4 dungi transversale negre, late. Prima trece chiar peste ochi, a 2-a este la jumatatea distantei dintre ochi si punctul de pornire al dorsalei, a 3-a porneste din punctul in care se termina dorsala, iar a 4-a este chiar la baza cozii, unde incep radiile. Dimorfismul sexual la tineret nu este evident, dar la pestii maturi sexual, dimorfismul sexual este vizibil. Astfel la mascul, partea superioara a botului la prima dunga este de un rosu aprinsm, ca si aripioarele ventrale, iar la coada, la cei doi lobi primele radii sunt de asemenea rosii. La femela, zona respectiva a botului nu este rosie, iar coada este transparenta.

Pentru reproducere recomandam un acvariu de cel putin 12-14 l cu o apa pregatita in prealabil. Vom prepara apa astfel: jumatate va fi proaspata de la robinet, dar tinuta 24-28 de ore intr-un alt acvariu sau borcan, bine aerisita si filtrata. Cealalta jumatate va fi distilata (nu demineralizata) sau mai potrivita ar fi apa de ploaie. Apa de ploaie o preparam astfel: asteptam sa ploua cam o jumatate de ora (pentru a se curata acoperisul si jgheaburile de praf si namol) apoi umplem vasul cu apa (recomandam ca apa de ploaie sa fie tinuta intr-un vas mai mare de plastic, atat pentru limpezire cat si pentru imbatranire). Pe cat posibil apa de ploaie va fi tinuta la intuneric.

In acvariul pregatit pentru reproducere (pregatirea consta in montarea unei plase protectoare din plastic, in genul celor folosite la laditele de citrice, intinsa pe o rama din sarma de alama sau inox, ca sa nu rugineasca, rama avand si niste picioruse de 15-20 mm. Acest lucru este necesar pentru a indeparta plasa de fundul acvariului, interzicand accesul pestilor la icre), amestecam cele doua tipuri de apa, cea de la robinet si cea de ploaie, care au fost bine filtrate in prealabil si le mai aerisim circa 24 de ore. Apoi seara, introducem femela. Dimineata introducem masculul. La inceput femela, adaptata la acvariu, va curta masculul, apoi dupa o perioada de aclimatizare a masculului, incepe si acesta jocul nuptial. Se alearga unul pe celalalt pana se retrag in tufa de plante cu frunze fine unde lipindu-se in zona abdominala si inclinandu-se usor catre inafara (formand un V), femela expulzeaza 15-20 de icre pe care masculul le fecundeaza imediat. Pestii fac apoi o mica pauza, dupa care reiau depunerea. Aceste reprize pot dura cateva ore, timp in care sunt expulzate 400-500 de icre. In timpul depunerii masculul isi estompeaza culorile. Dupa depunere perechea se scoate din acvariu. Temperatura de depunere este de 25ºC, iar cea de intretinere 22-24ºC. Dupa 24-30 de ore icrele eclozeaza, larvele atarnand de perete, geam.. etc. Este bine ca in aceasta perioada acvariul cu icrele sa fie ferit de lumina directa si prea puternica. Dupa 5-6 zile de la depunere, alevinii inoata liber si va trebui sa-i hranim. Se poate incepe direct cu nauplii de Artemia salina, sau daca nu, putem sa le dam microviermi sau galbenus de ou fiert tare. Recomandam ouale de gaini de la tara, pentru ca in cazul neconsumarii in totalitate mucegaiesc mai greu. Oul se va da strecurat prin nylon fin sau ciorap de dama, in cantitati foarte mici, dar hranirea se va face des.

Este bine ca perechilor care au depus sa li se formeze un ciclu regulat de depunere. Astfel dupa ce au depus, ii lasam impreuna 28-30 de zile si-i punem din nou la depus. Dupa 2-3 astfel de cicluri, pestii s-au obisnuit si introdusi in acvariul de reproducere, vor depune chiar in ziua respectiva. Neajunsul este ca trebuie respectat ciclul cu foarte multa atentie. Daca nu punem o pereche la depus in mod regulat, atunci pestii devin agitati. Se poate intampla ca din cauze obiectibe sa nu punem perechea 2-3 luni la depus. Atunci se poate intampla ca icrele (care sunt produse in mod continuu de femela) sa se aglomereze in zona genitala formand un dop. Asa putem pierde multe femele apte pentru reproducere. Pregatirea acvariului de reproducere este la fel pentru toate speciile de Barbus. Ei au nevoie de o apa relativ moale (4-6 dGH), un pH = 6,5-7 si temperatura specifica speciei.