Visul de a avea in acvariu un discus, de a creste si mai ales de a-l reproduce, il are orice acvarist incepator sau avansat. Acest peste superb, din toate punctele de vedere: forma, marime, culoare, comportament reprezinta o culme a mandriei acvariului nostru, culme pe care de multe ori n-o putem atinge.

Pentru creste acest peste ne trebuie practica in acvaristica de mai multi ani, insotita de acumularea unor cunostinte teoretice, pe care cei mai multi dintre noi nu le avem. Nu este suficient sa avem un acvariu, apa, cateva plante, un vibrator si eventual un incalzitor cu sau fara termostat, sa ne putem permite sa cumparam doi sau patru discusi si gata suntem crescatori de discusi. Nu suntem crescatori de discusi, desi poate pana acum i-am avut in acvariul nostru.

- Literatura despre acest peste s-a imbogatit mai ales in ultimii 10-15 ani, dar majoritatea acvaristilor nostri nu au acces la ea, lucru de altfel tot atat de adevarat ca si in cazul altor specii. Avem in tara si in Bucuresti cativa crescatori care reproduc curent acest peste care inainte de revolutie ajunsese la un pret modic, pe care si-l putea permite oricine. Dar sa ne intoarcem la conditiile necesare discusului, conditii pe care este obligatoriu sa le indeplinim. Sigur avem nevoie de un acvariu, dar nu orice fel de acvariu, apa, dar nu orice fel de apa, temperatura, dar nu la fel ca si pentru ceilalti pesti, ci una mai ridicata intre 28-31ºC si care trebuie mentinuta constanta cu ajutorul unui termostat. De ce necesita discusul, spre deosebire de alti pesti, o ingrijire atat de riguroasa? Prin ce se deosebeste el de ceilalti pesti de acvariu, chiar provenind din acelasi biotop cu ei? Discusul este un peste care are o continuitate doar de 80-90 ani in acvariile noastre, vorbesc de discusii importati salbatici (primul import a avut loc in anul 1921), iar reproducerea lui in captivitate s-a realizat doar de circa 70 de ani, mai exact in anul 1936, de catre Hermann si Herbert Hertel in Dresden.

Nu atat reproducerea este dificila, cat mai ales conditiile speciale pe care trebuie sa i le oferim, conditii asemanatoare celor din biotopul natural, dar mai ales cresterea puietului care este realizata diferit de a celorlalti pesti. Totul la discus este diferit: de la apa la hrana, la reproducere cat si la boli (unele dintre ele sunt specifice numai discusului). Deci sa vedem ce stim despre discus.

Aria de raspandire. In general, cand aducem in acvariu un peste, ne intereseaza sa stim din ce zona a globului provine, pentru a sti ce conditii sa-i oferim. Discusul provine din zona Amazonului, mai precis dintr-un areal cuprins intre cativa afluenti ai lui: Rio Negro, Rio Madeira, Rio Trombetas, Rio Urubu, Rio Purus, Rio Albacaxis. In biotopul natural sunt mai multe varietati de de discusi:
- Symphysodon aequifasciata axelrodi (discus maro)
- Symphysodon aequifasciata haraldi (discusul albastru)
- Symphysodon aequifasciata aequifasciata (discusul verde)
- Symphysodon discus Heckel (discusul originar salbatic).

http://www.youtube.com/watch?v=LC-ba3OBV3Y

Varietatea coloristica este mult mai mare, dupa parerea lui Herbert Axelrod. Acesta in urma unor expeditii de colectare a discusilor in zona Rio Negro – Rio Abacaxis a prins acelasi tip de discusi in aceleasi locuri, de unde a tras concluzia ca fiecare habitat isi are propriul sau tip de discus. Discusii sunt pesti timizi, chiar si in biotopul natural. Traiesc in locuri destul de adanci, de cel putin 2 m, cu o apa linistita, iar locul trebuie sa fie bine protejat cu o vegetatie abundenta, care sa-i permita sa gaseasca locuri pentru ascuns. Aceste locuri nu sunt niciodata in albia raului, ci in lagune (igarape). In timpul zilei discusii stau pe fundul apei si doar noaptea urca spre suprafata.

Apa: sa vedem care sunt caracteristicile apei in biotopul natural al discusului. Aceasta este o apa foarte saraca in substante minerale si organice. Una din explicatii ar consta in faptul ca bazinul Amazonului este format in mare parte din granit, calcarul fiind foarte rar intalnit. Diversele masuratori ale duritatii apei au dus la urmatoarele rezultate: in afluentii Rio Branco si Rio Negro, duritatea a fost cuprinsa intre 0-0,27 dGH, iar in zona cu apa limpede din Rio Purus (langa Beruri), biotopul discusului maro si albastru, duritatea a fost de 0,6 dGH. Valorile pH-ului se situeaza in zonele acide: 4,5-6,5. De aici putem trage concluzia ca apa din biotopul natural se aseamana foarte mult cu apa distilata. Cu aparatura foarte sensibila putem determina urme de substante minerale si organice. Una dintre greutatile (insuccesele) reproducerii initiale (nereusite) a fost reprezentata de necunoasterea acestor caracteristici, deoarece intr-o apa bogata in saruri apa intracelulara mai saraca in saruri paraseste celula distrugandu-i nucleul, icrele albindu-se (deci mor), iar bacteriile specifice apelor dure vor infesta icrele bune. Lipsita de substante minerale si organice, apa din biotop este bogata in schimb in fier, dar efectul biologic al fierului nu se stie exact.

Concluzia pe care o putem trage este ca apa din biotopul natural al discusului, fiind foarte pura, determina necesitatea utilizarii unei ape cu o aceeasi calitate si in acvariile noastre. Revenind la calitatea apei din acvariu, ea trebuie sa fie o apa dulce, usor acida, foarte moale si lipsita de substante minerale si organice. Vorbind despre apa, o alta caracteristica importanta a ei este temperatura. La masuratorile efectuate in biotopul natural, s-a constatat o variatie intre 28-31ºC. Asta nu exclude faptul ca in acelasi anotimp, acelasi loc si aceeasi adancime, in alt an s-a masurat o temperatura de 25,4ºC. Se apreciaza ca temperatura apei scade cu 1ºC la fiecare 0,5 m adancime.

Pestele scalar este originar din partea nordica a bazinului Amazon si America de Sud. Face parte din familia Cichlidae si poate atinge marimea de 20 de centimetri. Peste cu corp rotund,turtit, mai mult sub forma unui disc si bot ascutit, scalarii se mai intalnesc si sub denumirea de Angelfish (pestele inger). Datorita inotatoareai anale si dorsale, il face sa para mult mai inalt, din aceasta cauza, scalarul are nevoie un bazin cat mai inalt. Acest peste are nevoie de 40 de litri de apa pe peste.

Temperatura oprima este intre 22 – 27 grade Celsius. Ph-ul trebuie sa fie acid, intre 5,7 si 6,2 iar duritatea cat mai redusa ,preferabil 2 – 4.
Prefera sa stea in ape statatoare, usor curgatoare. In acvarii, fiind pesti sensibili la calitatea apei, este indicat schimbul de apa, 20%, de doua ori pe saptamana.

Spre deosebire de alte Ciclide, ei nu smulg plantele si nu scurma pamantul. Cele mai rezistente tipuri de scalari sunt auriu, argintiu si marmorat, iar cele mai sensibile sunt negru si albinos.

Scalarii au un comportament timid si calm, astfel, ei nu se vor simti bine in jurul pestilor vioi, caci ii vor stresa. Din cauza stresului, pestii se pot fie imbolnavi, fie muri “subit”. Atat guramii, cat si majoritatea ciclidelor din N-V Africii si Americii de Sud, sunt parteneri ideali pentru scalari. Se intalneste foarte des combinatia scalari – neoni. Aceasta nu este indicata deoarece s-ar putea ca neonii sa devina hrana “vie” pentru locatarii teritoriali. In plus, din cauza comportamentului violent, neonii pot sa fie atacati.
In ceea ce priveste hrana, scalarii sunt pesti omnivori, nu sunt pesti pretentiosi, totusi, va vor fi foarte recunoscatori daca ii hraniti cu hrana vie. Ca tot stam la capitolul “hrana”, este bine de stiut ca tubifex-ul se da doar de doua ori pe saptamana. Mai pot fi hraniti cu salata si mazare fiarta si decorticata.

Scalarii sunt pesti teritoriali si pot deveni violenti, dar este important sa nu ii tinem cu alti pesti agresivi pentru ca sunt foarte sensibili la atacurile de la inotatoare.
Reproducerea este destul de usoara intr-un acvariu normal. Ne este dificil sa facem diferente intre un mascul si o femela, dar cu totii ne putem da seama cand sunt gata de imperechere, si anume in momentul cand pe iris va domina culoarea rosie. Din acest moment, masculii incep sa isi aleaga partenerele si sa se retraga de ceilalti vecini. Odata retrasi, ei vor incepe sa curete filtrul/ frunze/ decorul sau chiar si geamul acvariului. Acum se poate spune ca ating poate cel mai mare nivel de agresivitate, incercand sa isi protejeze teritoriul de altii.

Puii nu au nevoie de hrana pana cand acestia nu incep sa inoate liber prin acvariu ( cam o saptamana) pentru ca pana atunci, ei se hranesc cu galbenusul de pe burta.
Dupa o saptamana este indicat sa ii hranim de trei ori pe zi cu artemia. Daca aceasta ramane si se descompune in apa inseamna ca i-am hranit prea mult, lucru care nu este bun pentru ca se poate duce la imbolnaviri. Timp de o luna ii vom hrani cu artemia, dar si cu fulgi uscati, sfaramati intre degete. Dupa o luna si jumatate, le putem administra si inima de vita.
Scalarii se inmultesc mult mai usor intr-o apa cu ph scazut. Daca dorim sa scadem ph-ul putem cumpara din comert Ph Lower. Aceasta este o solutie care, dupa cum ii spune si denumirea, scade nivelul ph-ului din acvariu. De asemenea, pentru a-i stimula, se poate ridica putin temperatura si facute schimburi de apa dese.

Este bine ca apa sa fie schimbata cat mai des si de asemenea, acvariul sa nu fie aglomerat. In sens contrar, exista riscul de cateva ori mai mare de imbolnavire.

Una dintre bolile cele mai raspandite la scalarii pui este boala burtii umflate. Acestia prezinta umflaturi in stomac si poate duce la deces. Pentru tratament este indicat Nala Gram. Acest medicament este folositor si in cazut bolii coditelor rosii, boala de asemenea, intalnita la scalar din cauza unui numar mai mare de amoniac.

Regele lacului Tanganyika, o adevarata piesa de colectie, poate atinge marimi de peste 12 inci (30cm). Frontosele,afectuos numiti asa , sunt de departe cea mai populara specie a lacului Tanganyika. Nu doar marimea lor impresionanta sau innotatoarele ingrijite atent ai fac atat de populari printre acvaristi , mai degraba personalitatea lor amiabila (intotdeauna puii “de calitate” sunt la mare cautare).

Acest peste este pasnic – dupa o scurta perioada de aclimatizare, ar putea sa se hraneasca din palma dumneavoastra. Atat specimenele salbatice cat si cele crescute in captivitate au un comportament gregar. In ciuda faptului ca au o activitate mai putin intensa si sunt mai putin agresivi ei pot incanta intr-un mod placut “stapanul”

Frontosa este caracterizat de corpul alb (sau albastru) acoperit de 6 sau 7 dungi negre. La adulti se formeaza o cocoasa cefalica care la masculi este mai pronuntata.Cocoasa este de fapt un depozit de grasime ce se formeaza pe muschiul dorsal si tinde sa se extinda catre inainte. Cocoasa se dezvolta si creste odata cu varsta si este de obicei un semn al maturizarii sexuale. La fel si inotatoarele devin mai elaborate in timp. Nu se compara nimic cu un frontosa in varsta de 10 ani cu inotatoarele gratioase pe care le “flutura” pe deasupra si dedesubtul sau.

Frontosa se gasesc in locatii diferite ale lacului, dar mai mereu la adancimi mari de-a lungul malului – 10-50m. Ca multe alte animale sedentare, frontosele au o medie de viata ridicata de peste 25 ani. Acest sedentarism a fost probabil motivul aparitiei mai multor variante geografice ca: Kigoma, Bulu Point, Mpimbwe, Samazi, Kasanga, Chaitika, Kapampa, Kavala, si Zaire. Exista si mai multe varietati dar sunt considerate mai putin interesante decat cele de mai sus. Cyphotilapia frontosa este o specie monomorfica cu putine diferente intre masculi si female. Masculii au de obicei o cocoasa mai mare decat femelele, dar asta nu este un lucru total edificator. Masculii tind sa fie mai mari ca dimensiune – pot atinge peste 30cm dar femelele abia ating 25cm- dar si acest lucru nu este intotdeauna adevarat Asa ca aveti grija…multi comercianti v-ar spune ca va vand o pereche..asigurati-va ca acea persoana are experienta si reputatie in domeniu. Cum am spus si mai sus, C. Frontosa este un peste incet , lenes.Chiar si in lac ei nu consuma prea multa energie pentru a-si asigura hrana. Natura i-a inzestrat cu trasaturi unice care le ofera avantajul asupra prazii lor – sunt pesti nocturni si nu au nevoie de multa lumina pentru a se descurca.

Dieta principala o constituie pestii, tinta lor primara fiind cei din specia Cyprichromis. Cyprichromisii isi petrec ziua in grupuri foarte mari, iar noaptea ei coboara spre fundul lacului. Frontosele, inca active si alerte, se hranesc cu cyprichromisii coborati. De aceea ei nu trebuie sa depuna prea mult efort la prinderea “cinei”. In acvarii, acest chiclid poate fi hranit cu creveti, rame dar si cu fulgi. Fulgii ar trebui evitati dupa ce pestele trece de 10-12 cm deoarece ori vor fi ignorati ori vor murdari apa, si nu sunt adecvati pentru a aduce pestii la maturitate sexuala. In salbaticie, frontosele traiesc in grupuri mari numite colonii. In captivitate, ei ar trebui tinuti in grupuri mari dar se pot creste si in grupuri mai mici de 4 indivizi (1 mascul la 3 femele). Veti avea un succes mai mare daca tineti un mascul adult, in cazul unei colonii mai mari, un mascul secund, subdominant care va inlocui dupa un timp masculul-alpha.

Daca doriti exemplare de exceptie, iata o metoda care va va asigura frontose sanatoase si active sexual: Achizitionati un grup de 12-15 indivizi preferabil rezultati din aceeasi ponta si puneti-i intr-un bazin incapator doar al lor. Din acesti 12-15 indivizi, jumatate probabil ar fi femele.Dupa 3 sau 4 ani ei vor ajunge la maturitate sexuala asa ca aveti destul timp pentru a ramane in cele din urma cu un mascul dominant. Cu timpul, cel mai mare peste din grup va fi mascul. Vindeti-l (sau donati-l). Dupa 6 luni faceti acelasi lucru…identificati cel mai mare peste din grup si indepartati-l. Repetati operatia la fiecare 6 luni pana veti ramane cu 5-6 frontose dintre care unul va fi mascul. Dupa 3-4 ani femelele vor putea depune icrele.Cand se va intampla acest lucru puteti cumpara un mascul aratos si sanatos care sa satisfaca “haremul”. Puteti de asemenea achizitiona un mascul salbatic prin care puteti obtine pui extrem de sanatosi si fara prea multe defecte sau deformatii.

Bazinul poate fi decorat simplu cu cateva pietre care sa dea chiclidelor o siguranta mai mare. Nu umpleti acvariul cu multe pietre sau cu pietre ascutite. Chiar daca se misca lent, atunci cand se sperie au miscari bruste si “neindemanatice”. Masculul-alpha va fi cel mai sfios din grup. El va avea nevoie de o pestera, femelele putand sa stea si in spatii mai deschise ale bazinului. Pentru a creste un grup mic de Frontose este suficient un bazin de 150-200l dar cu cat este mai mare cu atat este mai bine. Pentru o colonie de 10 indivizi un bazin de cel putin 500 litri este necesar.

Rabdarea este cheia pentru inmultirea acestui peste fantastic. Pentru a atinge maturitatea sexuala un pui de 3-4 cm are nevoie de 3-4 ani. Masculii activi sexual capata o tenta albastruie in special in zona gurii. El va alege o zona deschisa care este slab aparata. Dupa ce a captat atentia unei femele, el va trece incet peste locul ales cu inotatoarele stranse. Depunerea este foarte discreta, fara scuturari, fara miscarea inotatoarelor. Trecand peste locul ales el isi va lasa laptii, aratandu-i femelei unde va trebui sa depuna. Multi au spus ca laptii incurajeaza femela sa depuna. Apoi ea va trece la fel de discret peste loc si va lasa icrele dupa care va da inapoi-nu se va intoarce- va da inapoi si va lua icrele in gura.Va face acest lucru de 4-6 ori. Laptii masculului (sperma) sunt destul de puternici pentru a fecunda icrele cateva minute bune dupa ce au fost depuse.
Alevinii sunt in numar de 20 pana la 50 (dar pot ajunge si pana la 80) in functie de starea femelei, de conditiile din mediu si de varietate. Femelele vor tine alevinii timp de 5 saptamani. Dupa aceasta perioada alevinii ar trebui separati de parinti deoarece orice peste mai mic de 5 cm pentru C.Frontosa reprezinta hrana.

Cichlasoma severum este unul din pestii mari, care se tine in acvariu in perechi sau cu alte ciclide de talie mare. Nu este pretentios la hranire, mancand orice, avand insa nevoie de un adaos de hrana vegetala. Pentru toti pestii care necesita o astfel de hrana exista o hrana speciala sub forma de tablete, care acum se gasesc de vanzare si la noi.

Temperatura optima este de 24ºC, iar pentru reproducere 25-26ºC. Nu necesita o apa speciala, in acvariu este bine sa avem zone insorite dar si umbrite. In acvarii ocupa zona medie si de fund, in zona pietrelor. Raspandirea geografica este in nordul Americii de Sud si in nordul gurilor Amazonului. Corpul este inalt, cu spatele mai curbat decat abdomenul, fruntea puternic bombata, aripioarele mijlociu dezvoltate, ascutite la capete (dorsala si anala), abdominalele si pectoralele mari.

Ajunge pana la 20 cm si mai mult. Fondul corpului este galben-verzui, diferind de la individ la individ, spatele este oliv spre roz. Pe fiecare solz are o pata deschisa la culoare, galbena sau rosie. La baza dorsalei si analei are cate o pata rotunda inchisa la culoare cu contur deschis, legate printr-o dunga ce trece pe la baza cozii. Pe opercule si pe lateralala corpului are un desen format din linii rosii. Buzele sunt de un albastru deschis, iar irisul este de la galben la rosu inchis. Dorsala si coada sunt de un verde-galben pana la albastru, anala este ruginie si pe aripioare are dungi formate din puncte. Abdominala are o culoare albastra-verzuie, iar primele radii sunt rosii cu varfurile albe. Tineretul are 8-9 dungi transversale, inchise la culoare care dispar catre maturizare, dar pot reapare din cand in cand. Exista o varietate de culoare galben-aurie.

Dimorfismul sexual: masculii sunt mai colorati decat femelele, aripioarele: dorsala, abdominala si anala sunt prelungite si ascutite, in timp ce femelele sunt mai deschise la culoare. In general, pestele desi este mare este pasnic, dar la depunere devine insuportabil, scurma, este agresiv, de aceea este bine ca in aceasta perioada sa tinem o singura pereche in acvariu.

Temperatura minima este de 21ºC. Datorita metabolismului are nevoie de mult oxigen, deci de acvarii mari si schimbari dese de apa. Depune icrele pe pietre plate. Este bine sa lasam sa se aleaga perechi singure. Sunt pesti prolifici. Cresterea si ingrijirea puilor se face ca la Cichlasoma festivum.

Denumirea mai veche a acestui peste este Cichlasoma cutteri. Este un peste care trebuie tinut in acvarii singur (in perechi) sau numai cu alte ciclide. Mananca orice dar are nevoie de un adaos de hrana vegetala. Nepretentios la calitatea apei, in acvarii are nevoie de zone insorite dar si de umbra. Inoata in zona medie si de fund a acvariului. Pestele are o forma semialbinotica, cunoscuta in America sub numele de “Congo”.

In cazul acestui peste culoarea corpului este alba, ochii find negri. La noi este cunoscut sub denumirea de “meeki alb”. In natura il gasim in Guatemala, in lacurile Amatitlan si Atitlan, precum si in partea de sud a Americii Centrale, unde au multe forme locale al caror colorit difera foarte mult de cel al pestilor normal colorati.

Corpul este mediu alungit, cu spatele mai curbat decat abdomenul. Femela urca abrupt pana la punctul de unde incepe aripioara dorsala, capul este mare cu buzele pronuntate, aripioarele destul de mici, mai ales dorsala. Radiile de la mijlocul dorsalei sunt usor culcate spre spate. Ajung la maximum 10 cm.

Corpul are un fond argintiu-gri cu 8-9 dungi transversale negre, ce pot dispare, cu aripioarele pectorale de un verde metalizat stralucitor, anala si dorsala fiind tivite cu rosu. Corpul poate avea si o culoare violet-albastruie. Masculul este in general mai mare, avand dorsala si anala prelungite si ascutite, la femela fiind mai bombate. La depunere, femela are pe lateral puncte de culoare rosu-coral, grupate. Sunt pesti foarte temperamentali, agresivi, scurma rar. Temperatura de intretinere este 22-26ºC, iar cea minima este de 15ºC, dar numai pentru scurt timp. Depunerea si cresterea puilor ca la Cichlasoma festivum.

In acvariu este bine sa fie tinuti singuri sau cu alte ciclasome. Nepretentios la hrana, mananca orice, nepretentios la calitatea apei, prefera apa normala, cu o temperatura de 25ºC.

Cichlasoma meeki in natura pot fi gasiti in Guatemala in sudul Mexicului, in ape linistite, cu zone insorite dar si cu umbra. In acvariu prefera zone de mijloc si mai ales de fund.

Corpul este de marime mijlocie, alungit, relativ inalt, avand curbura spatelui mai mare decat a abdomenului. Capul este mare si ascutit, fruntea abrupta pana la locul unde incepe dorsala. Aripioarele sunt impozante, dorsala si anala fiind ascutite, iar coada este usor concava. Pectoralele sunt mari si in forma de secera. Ating pana la 15 cm, masculii fiind mai mari decat femelele. Partea de joc a capului impreuna cu operculele care coboara formeaza un fel de masca.

Culoarea de baza este gri-violet, spatele fiind maroniu, cu solzi ce au un contur inchis la culoare, iar partea de jos a corpului pana unde incepe anala este rosu-aprins. Solzii din partea de jos a corpului au o pata luminoasa albastruie-verde. Are puncte albastre-verzi pe cap, gura este tivita cu albastru-gri, irisul este verde-gri cu un contur auriu, mai vizibila atunci cand cauta sa sperie un adversar.

Pe corp are o dunga laterala longitudinala, 7-8 dungi transversale care pot fi mai intens sau mai putin colorate. La mijlocul corpului are o pata neagra, inconjurata de puncte aurii mici, si o alta pata neagra, mai mare, la baza cozii. Ambele pete sunt vizibile tot timpul. Aripioarele sunt violet pana la maro-roscat, cu radiile de un violet deschis, iar dorsala este tivita cu rosu.

Dimorfismul sexual: masculul este mai mare si cu colorit intens fata de femela, avand aripioarele dorsala si anala ascutite. In schimb, la depunere, femela poate avea un colorit spre verde, mai intens ca al masculului. Este un peste pasnic, nu scurma prea mult, ataca rar plantele care totusi trebuie sa fie bine infipte in nicip si protejate la radacina cu o gramajoara de pietre. Temperatura optima este de 24-26ºC, la depunere putand ajunge pana la 28ºC.

La inceputul perioadei de depunere, perechea alege suportul pe care va depune icrele, care poate fi o piatra plata, un ghiveci, o radacina si incepe sa-l curete. In aceasta perioada masculul poate fi colorat in negru, cu spatele mai deschis. Sunt pesti productivi, care ingrijesc icrele si puii. Numarul de icre poate varia intre 200-300. Cresterea puilor are loc ca la Cichlasoma festivum.

Biotopul natural este in America de Sud si anume pe cursul mijlociu al Amazonului, Rio Plata, in apele statatoare sau cu curent slab, bogate in vegetatie, cu multe pietre si radacini. Din punct de vedere al comportamentului se aseamana foarte mult cu scalarii, cu care se impaca bine. Nu este un peste pretentios la hranire, mananca orice, chiar si grana uscata, sub forma de fulgi sau tablete. Are nevoie de un adaos de hrana vegetala, sau tabletele oferite sa contina si hrana vegetala.

Temperatura optima este de 25° C, la reproducere avand nevoie de 26-27° C. Nu este un peste nepretentios la calitatea apei, preferand o apa cu o duritate de 5-8° dGH si un pH = 6,5-7. In acvariu prefera locurile luminoase dar si zone cu umbra. Prefera acvariile bine plantate. Forma corpului este tipica pentru ciclide, deci este un peste robust, usor aplatizat lateral, cu capul mare si ascutit, gura mica. Aripioarele sunt impozante, dorsala si anala fiind ascutite (la mascul), abdominalele prelungite, coada rotunjita. Poate ajunge la maxim 15 cm.Corpul este galbui-gri pana la gri-verde, cu spatele maro-oliv, zona pectorala si gusa fiind de un albastru verzui. Pe lateralele corpului are o dunga neagra, de la varful botului pana la partea de sus a dorsalei, separand corpul in doua zone de colorit diferit. Tot pe lateral pot sa mai apara si niste dungi transversale formate din puncte inchise la culoare. La baza cozii are o pata neagra, de contur deschis, iar aripioarele sunt de un galben-gri pana la albastrui.

Dimorfismul sexual nu este evident, atat masculul cat si femela fiind la fel colorati. Ca si la scalari, diferenta intre sexe este evidenta doar in momentul depunerii icrelor si asta dupa diferentele existente pe papilele genitale, la mascul este mai mica si ascutita la varf, in timp ce la femela este mai mare si sub forma unui trunchi de con. In general, masculul este mai mare, are dorsala si anala ascutite la varf, pe cand la femela acestea au varfurile rotunjite.

Sunt pesti pasnici, timizi, chiar speriosi, nu scurma si nu ataca plantele (asta daca i se adauga si hrana vegetala). Este foarte sensibil la boli. Au nevoie de acvarii mari. Sunt sensibili la apa veche, deci trebuie sa schimbam des o parte din apa. Pentru reproducere este bine sa lasam pestii sa constituie perechi, pentru aceasta trebuie sa crestem multi pesti tineri la un loc.

Un semn ca pestii sunt maturi sexual, este faptul ca irisul este rosu (ca la scalari). Icrele eclozeaza dupa 48 de ore iar puii inoata dupa 8 zile. Cand inoata liber, puii vor fi hraniti cu nauplii de Artemia salina, microviermi sau daphnii mici. Puii cresc destul de repede.

Apistogramma cacatuoides este originar din Sudul Americii unde populeaza bazinul Amazonian, mai exact raul Yavari care se afla la granita cu Brazilia si Peru. Traieste in apele mici, limpezi si lent curgatoare in care substratul este format din resturi de frunze.

Masculii au inotatoarele foarte dezvoltate. Inotatoarea dorsala are primele trei radii crescute lungi fata de celelalte si are varfurile ascutite. Inotatoarea caudala este bifurcata, iar inotatoarea anala este ascutita. Femelele spre deosebire de masculi nu au inotatoarele dezvoltate. Coloritul masculilor depinde de locuitorii acvariului si acesta poate fi variat.

Cea mai comuna varietate are corpul colorat in maro spre gri. Burta este portocalie apropiindu-se de culoarea inotatoarei dorsale,anale si pelviene.Varful inotatoarei anale este colorat albastru-verzui, ca si inotatoarele pelviene. Corpul este marcat cu o dunga laterala care se extinde de la ochi pana la inotatoarea caudala. Sub aceasta dunga se gasesc trei linii scurte.Depinde de dispozitia pestelui, 5-7 benzi sunt vizibile pe partea superioara a spatelui. Ochiul este marcat cu o dunga care se extinde pana jos in coltul branhiilor.Femelele nu sunt foarte colorate
Transformarea “femelei” in mascul:
In prezenta masculilor dominanti, masculii “subordonati” se camufleaza pentru a imita femelele. Astfel, cei subordonati reusesc sa supravietuiasca in conditii de spatiu restrans. Acest fenomen, are loc in natura in perioadele cu precipitatii reduse, cand in unele locuri apele curgatoare se transforma in iazuri, sau pentru oricare alt motiv, habitatul lor este suprapopulat.

Masculii care cresc impreuna cu unul sau mai multi masculi dominanti, au inotatoarele mai putin dezvoltate si coloritul aproape identic cu cel al femelelor. Uneori forma corpului si inotatoarele pot trada intr-o anumita masura dimorfismul sexual dar de multe ori acestia se ascund foarte bine. Prin urmare, masculul dominant este pacalit si permite masculilor “subordonati” accesul pe teritoriul sau, sub impresia ca sunt femele, acestia reusind sa se imperecheze cu femelele inainte ca cel dominant sa aiba aceasta ocazie. Cand masculul dominant dispare, ceilalti nu mai simt nevoia de a se camufla si se dezvolta normal; astfel se poate creea impresia ca o femela “se transforma” in mascul.

Apistogramma cacatuoides nu este un peste mare, masculii atingand dimensiunea de 9 cm, iar femelele 5 cm. Acvariul trebuie sa aiba lungimea 80 cm cu o capacitate de 115 litri (bineinteles ca un acvariu cu lungimea mai mare de 80 cm nu le face rau), iar acvariul minim trebuie sa aiba cel putin 50 cm lungime cu o capacitate de 50 litri. Este bine sa avem in acvariu niste plante plutitoare pentru a difuza lumina si un substrat inchis la culoare. Acvariul trebuie sa fie bine plantat si sa aiba multe ascunzatori printre pietre, lemne si radacini. Acest peste prefera o apa nu foarte acida cu un ph intre 6.2-7.7 (ideal 6.7), 3-5 gH (ideal 5) si o temperatura cuprinsa intre 24-27 grade C.

Apistogramma cacatuoides este un peste teritorial care poate fi asociat cu alte Apistogramme (de exemplu Apistogramma bitaeniata care este o specie similara, Apistogramma borellii, Apistogramma uaupesi, etc.), corydoras,Paracheirodon innesi, Lamprocheirodon axelroxi, tetre (caracide) si alti pesti care inoata la nivelul superior al acvariului. Un mascul trebuie tinut cu mai multe femele, toti formand un harem. Masculii sunt bataiosi in timpul sezonului de imperechere si pot ataca alti pesti din acvariu, chiar si pe femele (daca in acvariu avem un harem).
Ca hrana este recomandata cea vie pentru un colorit intens, formata din: Artemia salina, Daphnia, Cyclops, Gammarus, Chironomide. Accepta si fulgii, granulele, tabletele si in final inima de vita tocata marunt (de asemenea este buna si inima de curcan).Nu au incredere sa mearga la suprafata apei sa manance (se hranesc la fundul apei).

Pentru reproducere folositi apa cu un ph intre 6.8-7.2, cu o duritate de 5 gH si o temperatura intre 26-29 grade C.Pentru obtinerea mai multor exemplare feminine, temperatura trebuie sa fie de 24 grade C, iar pentru obtinerea mai multor masculi, temperatura trebuie sa fie de 28 grade C. Fiecarei femele trebuie sa i se asigure o “pestera” care poate fi o nuca de cocos sau un ghiveci de flori rasturnat pentru protectia pontei. Femelele depun aproximativ 100 de icre, de multe ori pe “tavanul” pesterii. Femela apara ouale in timp ce masculul apara teritoriul haremului. Icrele eclozeaza dupa 3-4 zile, iar puii sunt plimbati prin acvariu de femela. Incepeti sa hraniti puii cu infuzori, dupa o saptamana-doua, puii pot fi hraniti cu nauplii de artemia. La varsta de 4 luni puii sunt apti pentru reproducere devenind total maturi la varsta de 7-8 luni.Reproducerea este destul de dificila.

Apistogramma cacatuoides are nevoie frecvent de un schimb de apa partial cu apa proaspata, la fel ca ceilalti pesti crescuti in acvariu.