Paracheirodon innesi – Pestele neon are o mare raspandire din vestul Braziliei, Columbia, nordul Perului, pe cursur superior al Amazonului pana la Iquitas, in afluentii Amazonului: Putamayo si Purus. Traieste in “apele negre” din aceste rauri si in privinta dungii stralucitoare, dr. H. Axelrod a emis ipoteza ca aceasta dunga serveste pestilor sa se regaseasca pentru reproducere, in aceste ape inchise la culoare din cauza malului transportat.

Corpul este suplu, ca un fus, mediu aplatizat pe flancuri, cu botul bont, la mascul abdomenul este mai supt decat la femela, mai ales cand aceasta este matura sexual. Ajung pana la 4 cm lungime. Pe corp au o dunga de un albastru luminos sau verde (in functie de cum cade lumina pe ea), care merge de la partea superioara a irisului pana in zona aripioarei adipoase. Sub aceasta dunga, aprodimativ la jumatatea corpului, incepe o alta, lata, rosu intens care ajunge pana la baza cozii. Irisul are puncte aurii sclipitoare, spatele este oliv deschis, abdomenul argintiu, aripioarele incolore si primele radii ale analei sunt albe.
“Neonul” si-a dobandit o faima de peste pretentios, greu de crescut. Dar aceste lucruri sunt spuse de oameni care nu se pricep la acvaristica si nu de acvaristi. Pestele, in acvarii comune nu doreste cu nimic mai mult decat alti pesti. Din contra, fata de alte specii este poate chiar mai nepretentios. Cei care-l vorbesc de rau, confunda conditiile de reproducere cu cele de intretinere. Intr-adevar, pentru a-l reproduce, acest peste are nevoie de niste conditii, hai sa le spunem, mai speciale, desi le-am intalnit si la altii.

Astfel avem in primul rand nevoie de o pereche buna, apta de reproducere. S-a constatat ca pestii care, in acvariul comun, au fost tinuti intr-o apa cu duritate mai mare de 8 dGH, nu mai sunt 100% buni de reprodus. Deci una din conditii este ca apa din acvariul comun sa aiba o duritate intre 4-7 dGH. Daca totusi depun, depun putine icre si vom avea un procent mai mare de pui neviabili, cu malformatii sau susceptibili de a se imbolnavii de “boala neonului“. Dar despre aceasta vom vorbi mai tarziu.

In al doilea rand hranirea. In mod normal, pentru a avea o pereche buna pentru reproducere vom avea grija sa-i hranim in primul rand cu hrana vie, variata si de cel mult 2 ori pe saptamana cu tubifex curatat si congelat. In acvariul comun pestele mananca si hrana uscata sau sub forma de fulgi. In al treilea rand, pestii nu trebuie tinuti la o temperatura prea ridicata. Normal vor fi tinuti la 19-20ºC, iar pentru reproducere la 20ºC. Apoi vom avea in vedere varsta pestilor pusi la depus. Se vor folosi pesti a caror varsta este de circa 6-7 luni, varsta la care ating maturitatea sexuala. De la o pereche tanara nu se vor obtine initial decat 20-40 de icre, dar formandu-le un ciclu regulat de depunere (25-30 de zile intre depuneri) vom obtine cateva sute de icre so pui (120-200). Va trebui sa ne ingrijim de apa acvariului de reproducere.

Daca vom citi despre conditiile de viata din biotopul natural, vom afla ca are nevoie de o apa foarte moale de circa 1,5-2 dGH iar pH-ul = 5,5 – 5,8. Inaltimea coloanei de apa nu va trebui sa depaseasca 12-15 cm, iar temperatura apei va fi de 20ºC. Ca substrat, pe fundul acvariului se pot folosi ghemotoace de Vesicularia dubyana. Apa va trebui sa aiba o culoare usor maronie (de la filtrarea prin turba pentru a obtine aciditatea dorita) si sa fie foarte limpede. Perechea se va introduce in acvariu seara. Femela se cunoaste usor datorita abdomenului ei umflat, pe langa care masculul pare foarte suplu. In interval de 1-3 zile perechea va depune icre (daca le-am format ciclul de depunere vor depune in prima zi).
Dupa depunere pestii se scot, iar acvariul se va acoperi pe toate laturile (intuneric aproape perfect) pentru ca icrele sunt sensibile la lumina puternica. Bazinul va trebui sa stea astfel circa 5 zile. Dupa acest timp, bazinul se va descoperi in fiecare zi cu cate o fasie. Acum problema mare care se pune este ce le dam de mancare. Vom incepe cu infuzori, apoi vom trece la microviermi si in sfarsit nauplii de Artemia. O atentie foarte mare se va da cantitatii de hrana, dandu-se cantitati mai mici de hrana, dar mai des. Dupa 3 saptamani incep sa se coloreze si sa semene cu parintii. Dupa atatea generatii in acvariu, acum neonii nu mai sunt atat de sensibili la lumina, deci chiar daca nu asiguram un intuneric perfect, putem avea succes. Sa vorbim despre boala neonului, PLISTOPHORA. Este impropriu spus boala neonilor, pentru ca nu numai neonii sunt atinsi de aceasta boala, ci si speciile de Brachydanio sau Hemigrammus. Dar la neoni, datorita stralucirii dungii luminoase este mai vizibila.

Aceasta boala apare la pestii mai sensibili si este provocata de agentul Plistophora hypessobryconis. Sporii intra pe traiectul digestiv, invadand in final musculatura corpului. In primul stadiu boala nu este depistabila, pentru ca are un ciclu intern. Dupa ce distruge muschii, ataca si celelalte organe. Se raspandeste prin nisip, plante, o acumulare de reziduuri de la pesti si resturi de hrana neconsumata, excrementele pestilor bolnavi.

Aceasta boala poate ataca chiar si icrele din ovulele femelelor bolnave. Se manifesta astfel: in musculatura pestilor apar zone albe sau incolore, uneori sunt distruse aripioarele, pestele slabeste, aparand o curbura a coloanei vertebrale. Pestele isi pierde coloritul, neonii pierzandu-si dunga luminoasa. Boala este fatala si deocamdata nu are remedii. Pentru a stopa epidemia, pestii bolnavi se distrug. Ceilalti pesti se muta in alt acvariu care nu mai are si alti pesti pentru a-i contamina si pe acestia. Nisipul se va fierbe (dar mai bine se va arunca si se va inlocui cu nisip neinfestat), plantelor li se va face o baie cu permanganat de potasiu, iar acvariul de va dezinfecta cu alaun.

Hyphesobrycon herbertaxelrodi – Pestele neon negru este asa numitul “neon negru“. Seamana foarte bine cu specia H. heterorhabdus dar este mai mic decat acesta, ajungand abia la 3.5 cm. Femela este mai corpolenta. Caracteristic acestei specii este o dunga lata bicolora, care se intinde de la marginea operculelor pana la baza cozii, partea superioara a acestei dungi fiind de un negru inchis, cu contur neclar.

Spatele este maro deschis, cu solzii de pe spate avand tivuri negre. Abdomenul este argintiu, partea de sus a irisului este de un rosu deschis, iar partea de jos verde argintiu. Aripioarele sunt galbui. Este raspandit in America de Sud in Rio Taquary, langa orasul Coxis. Pentru reproducere are nevoie de o apa moale si usor acida. In rest ca la specia H. flammeus.

Hemigrammus caudovittatus – Pestele tetra de Buenos Aires este raspandita in Argentina, in zona Rio de la Plata. In acvaristica este cunoscut sub numele de “Tetra de Buenos Aires”.Corpul este relativ inalt, alungit, masculul fiind mai suplu ca femela. Ajunge la 6 cm lungime.

Flancurile sunt colorate intr-un gri-verde deschis, avand o dunga rosie stralucitoare, care tine de la opercule pana la radacina cozii unde se extinde sub forma unei pete. Partea de sus a irisului este rosu stralucitor. Partea din fata a dorsalei este rosu inchis, restul aripioarei fiind transparenta.

Reproducerea este foarte usoara. Intr-un acvariu de 15-20 l, introducem o pereche. Apa nu are importanta, iar temperatura trebuie mentinuta la 25ºC. Cateva tufe de plante si o plasa de protectie a icrelor sunt necesare. Pestii depun cam 400-500 de icre care eclozeaza dupa 24-30 de ore.

Reproducatorii se vor scoate dupa depunere. Larvele mai stau atarnate de plante si geam cam inca 3-4 zile, apoi incep sa inoate liber. Pot fi hraniti cu galbenus de ou sau microviermi de la inceput, apoi dupa 3-4 zile cu nauplii de Artemia salina. Cresc foarte repede.

Gymnocorymbus ternetzi este cunoscut si sub numele de “Tetra negru” sau “vaduva”. Este o specie inalta, puternic aplatizata pe flancuri. Aripioara anala este rotunjita si se intinde pe toata partea de jos a corpului.Partea din spate a corpului (ceafa) nu este acoperita de solzi. Femela este mai mare decat masculul atingand o lungime de 5,5 cm. In S.U.A. a fost obtinuta forma voal, pe care o gasim si la noi.

Corpul este argintiu stralucitor, cu o nuanta de negru, care se poate intinde si pe aripioara dorsala, pe aripioara adipoasa si pe anala, zona care la exemplarele tinere este neagra, cu varsta deschizandu-se pana la gri. Partea din fata are 3 dungi transversale negre, din care prima trece peste ochi, iar celelalte doua sunt dispuse astfel: la punctul unde incep pectoralele si respectiv dorsala. Masculii au varful dorsalei alb.

Pestele tetra negru se reproduce relativ usor, dar puii sunt mai dificil de crescut. Avem nevoie de un acvariu de 12-15 l cu apa mai veche (5-6 zile), cu o plasa de protectie pe fund si cateva tufe de plante gen Ceratopteris. Seara se introduce femela iar dimineata masculul. Dar la fel de bine putem introduce 2 femele cu 4 masculi. Femela se deosebeste usor de mascul pentru ca are zona abdominala umflata si este mai mare.

Pestele tetra negru depune cam 300-400 de icre care dupa 24-30 de ore eclozeaza. Temperatura optima este 25-26ºC. Dupa 3-4 zile in care larvele stau atarnate de plante sau geam, alevinii incep sa inoate. La inceput se vor hrani cu microviermi. Dupa circa 2 saptamani ii putem hranii cu nauplii de Artemia, eclozati de o zi. Puii cresc foarte repede.