Pescuitul stiucii la lingura

In fiecare an in noiembrie, pescuiti stiuca in iazuri. Pentru ambianta, lumina superba de toamna imbratisind frunzarisul padurii sau al stufarisului face ca frumusetea pescuitului sa nu fie umbrita de risul agresiv al soarelui in prag de iarna. In iazuri cu malurile impadurite, folosind naluci metalice rotative sau oscilante bine alese ca marime si greutate, conditiile sunt extrem de favorabile.

Cutia cu linguri trebuie sa contina:

Pentru apa adinca:

• rotativa Lusox Mepps (cirlig imbracat cu lina, cu plumb vapor in cap) nr. 3 si 4.
• rotativa Aglia “foaie de salcie” Mepps nr. 3 si 4;
• Crack Wool Red Flock Daiwa 22 g;
• oscilanta Eira Rublex 30 g, Effzett DAM 22 ppina la 30 g.

Pentru suprafata:

• rotativa Aglia Mepps paleta unghie si Winner Mepps nr. 3 si 4;
• Ondex Rublex 5 si 7 g;
• oscilanta Atom ABU Garcia 12 g;
• rotative si oscilante DAM foarte colorate.

Varga: putere (actiune) 10-30 g;

Fir nylon 0.26-0.30 mm si struna de otel

Sursa: http://www.pescuitul.ro

Nalucile compuse se folosesc cu succes la pescuitul stiucii in riuri si fluvii. Perioada optima incepe spre sfirsitul lunii octombrie, pe oglinzi de ape usor tulburi. La primele semne de crestere stabila a apelor intra in actiune lingurile metalice.Constructia monturii cu naluci compuse este prezentata in fig. urmatoare:

Variantele de monturi sunt sugerate in fig. de mai jos.

Lingurile rotative utilizate de noi cu rezultate deosebite sunt: Aglia, Aglia Long nr. 4, 5 sau Giant Killer.

Retinem ca:

• Recuperarea lenta este cheia succesului;
• Schimbarea nalucilor in functie de debitul si adincimea apei:
• Paletele lungi convin in ape curgatoare;
• Paletele late se comporta excelent in curenti slabi;
• Paletele “aripi de fluture” sunt excelente in iazuri linistite;
• La capatului strunei de otel (kevlar) utilizati un virtej;

Naluci oscilante in S sau “Sinclops” Mepps nr. 3, 26 gr. model universal; pentru curenti puternici cca. 70 gr.
Retinem ca:

• Un pescuit corect cu naluca oscilanta inseamna a simti bataile si maturarile laterale ale nalucii;
• Cercetati zonele transversale si aval – transversale in raport cu malul unde pescuiti pentru ca sunt zone cu randament maxim.

Sursa: http://www.pescuitul.ro

Pescuitul stiucii cu pestisori vii se practica foarte frecvent la noi in tara datorita rezultatelor bune obtinute dar si a costului relativ scazut al acestui tip de momeala. Problema folosirii optime a cirligului in muntura cu pestisor viu este cruciala in mentinerea “viului” in viata, cu mobilitate ampla, in a usura inghitirea nadei si in reusita fazei de intepare. Intotdeauna alegeti acul in raport de marimea pestisorului (pentru un triplu nr. 3 sau 4 utilizati pestisor de 8 cm).Stiuca ataca prada lateral in 90% din cazuri, iar daca acul este prea protuberant fixat pe spatele pestisorului, inghititura poate fi refuzata. In cazul cirligului triplu se impune fixarea atenta a acestuia in spatele pestelui de obicei lasindu-se liber doar unul dintre cele 3 brate ale “ancorei”. Deosebit de eficienta poate fi intrebuintarea unui ac simplu, cu un brat, de marime adecvata, mult mai discret pe spatele nadei cu conditia sa fie corect fixat. Utilizarea unui cirlig dublu cu bratele in echer cu momeala vie este de asemenea excelenta.

Pozitionarea triplului, cirligul cel mai des utilizat in pescuitul stiucii, se face in spatele capului, usor anterior innotatoarelor pectorale struna fiind scoasa in spatele aripioarei dorsale.

Procedeul de fixare a pestelui este urmatorul:

1. Se tine pestele cu capul spre noi;
2. Se inteapa ferm in punctul 1 cu un ac;
3. Se scoate acul in punctul situat in spatele aripioarei dorsale pina cind ochetele iese afara;
4. Se fixeaza ancora in corpul pestelui si se leaga struna.

Sursa: http://www.pescuitul.ro

Îmi amintesc că prima dată am pescuit aşa acum câţiva ani, pe valea Loarei, cu un prieten din Franţa. Tudor se lăsa cu barca pe lângă maluri, plasând poppere sau stickbaits chiar după crengile ieşite din apă. Rezultatele nu se lăsau aşteptate, „splash-uri” spectaculoase cu cleni la kil ce răsplăteau astfel tehnica plasării nălucii, din barca în mişcare, la centimetri de crengile ieşite din apă. Atunci, cu el în barcă, am întrezărit avantajele aplicării unei astfel de tehnici pe Dunărea noastră.

Acolo unde nălucesc avaţii

Până la acel moment obişnuiam să pescuiesc de pe mal, în vâltori sau la confluenţe de canale sau braţe, insistând mult într-un loc cu năluci diverse. Rezultatele apăreau dacă pe locuri exista o concentraţie semnificativă de avaţi, lucru care de multe ori nu se întâmpla. Şi când nu se întâmpla, unde erau avaţii? Logic, în altă parte. Tot logic, acolo unde erau şi obleţi. Şi a trebuit să treacă ani, să văd pe alte ape o tehnică nouă de pescuit (pentru mine), ca să mă hotărăsc să pescuiesc şi altfel.
Îmi amintesc că am avut ceva emoţii la prima încercare. Cu gonflabila, pe Dunăre la vale, încercând cu voblerul golurile dintre copacii căzuţi în apă, în locuri complet inaccesibile de pe mal. Treptat, a venit răspunsul, perseverenţa a dat rezultate. Atunci când nu-i găsim în anafoare sau la confluenţe, avaţii pândesc şi vânează printre crengile copacilor căzuţi în apă. Răspândiţii sau grupaţi, hrăpăreţi sau blazaţi, avaţii sunt mereu undeva acolo. Câteodată nu răspund deloc la năluci, alteori atacă furios orice cade în apă. Partidele nule alternează cu rezultatele notabile, dar întotdeauna perseverenţa va aduce rezultate.
În timp, am învăţat să nu mă cramponez de locuri, am învăţat să umblu după el zeci de kilometri pe apă, şi să nu pierd multă vreme într-un loc. Maximum două coborâri cu barca pe lângă locurile cunoscute, iar dacă nu există răspuns, atunci viteză maximă către zona următoare. Câteva zone cunoscute coborâte fără trăsături înseamnă adesea că nu e momentul lui, mai bine pescuim la altceva căci şansele sunt mari să fie la fel toată ziua.


Din experienţă s-au desprins câteva lucruri, unii dintre noi le-am aflat după ani de încercări, voi încerca să le sintetizez pe scurt, într-un set de „reguli” care, bineînţeles, vor avea întotdeauna şi excepţii.
Primăvara avatul începe când apa depăşeşte 8–10 grade, deşi unori s-au prins avaţi în toiul iernii. Când apa ajunge la 12–14 grade şi este relativ limpede (lucru rar primăvara), e timpul avaţilor mari, deci al rezultatelor potenţiale foarte bune. Pe măsură ce apa se încălzeşte, rezultatele scad, culminând cu perioada de vară, caniculară, când avaţii ne „îmbolnăvesc” cu săriturile lor, dar fără rezultate la năluci. Vara mai încerc la avat doar pe înserat, 15–20 de minute înainte să se întunece complet, uneori având rezultate doar pe semiîntuneric. Odată cu răcirea apei, toamna, începe adevăratul sezon de avat. Este momentul când merită să stai o zi întreagă în barcă, cutreierând toate cotloanele, în căutarea cavalerilor argintii. Când apa a scăzut sub 18 grade, începe momentul de vârf al „activităţii”, cu rezultate excelente până pe la 10 grade. Sub 10 grade, rezultatele bune sunt posibile în continuare, dar nu cu şanse la fel de mari; îmi amintesc totuşi de o partidă excelentă la avat, pe o apă de 6 grade, într-un decembrie fără viscol.

Atracţii fatale

N-am să vorbesc despre năluci, am văzut avaţi prinşi la aproape orice: shaduri, gruburi, voblere, poppere, rotative, oscilante, streamere. Eu pescuiesc cu 2–3 voblere, câteodată cu un popper, mereu aceleaşi, de cele mai multe ori prinzătoare atunci când şi avaţii sunt dispuşi să atace, dar este doar un fix personal şi n-aş vrea să vă influenţeze în abordarea partidei. Contrar tuturor „obiceiurilor”, pescuiesc cu echipament total atipic, lansetă puternică şi fir textil, echipamentul permiţând „extragerea” rapidă a avaţilor furioşi, lucru pe care vă recomand să-l faceţi dacă nu vreţi să lăsaţi toţi avaţii sau toate nălucile în pomi.
Şi încă un lucru foarte important, nu vă luaţi soţiile în barcă, vor prinde avaţii cei mai mari, iar voi veţi căpăta rapid atribuţii extrem de simple: schimbat voblerul, descurcat din pomi când este cazul, scos peştele din apă, poziţionat barca în curent, eventual ţinută din motor la punct fix astfel încât doamna să mai dea două-trei lanseuri în locul în care voi bineînţeles nu aveţi voie din start să lansaţi.

Răbdare şi năluci

Nu uitaţi, în orice tip de pescuit regula este că nu există nicio regulă. Trataţi ce am expus mai sus ca pe o informaţie obişnuită sau doar ca pe o părere personală, şi încercaţi întotdeauna la pescuit, cu perseverenţă, orice vă trece prin cap; numai după multe zile petrecute în barcă şi încercări de toate felurile vor veni şi rezultatele.
Întotdeauna avem ceva de învăţat de la alţii, şi de multe ori cele mai importante informaţii sau idei ne vin din discuţii aparent banale cu alţi pescari. De aceea vă aştept oricând pe forumul răpitori.ro la o vorbă!

Nadirea are o foarte mare importanta, in special in pescuitul crapului unde fara o nadire corespunzatoare sansele unei partide reusite scad foarte mult.
<
Tocmai de aceea nadirea este o operatie ce trebuie tratata cu mare atentie din multe puncte de vedere: locul in care nadim, cantitatea de nada, compozitia nadei etc, deoarece este unul din factorii ce vor influenta hotaritor partida de pescuit. Realizarea unei nadiri corecte, precise si sustinute va fi recompensata prin numarul trasaturilor sau al capturilor. Pentru a capta atentia crapului si pentru a obtine preocuparea lui pe vadul pe care pescuim este necesar sa avem un pat de nada pe o suprafata mai mica sau mai mare.
Cele mai des folosite nade ar fi semintele, amestecurile de seminte, boiliesuri sfarimate, boiliesuri, alune tigrate (tiger nuts), alune, pelete etc. Introducind in mod eficient aceasta nada putem cistiga increderea crapilor, obisnuindu-i sa se hraneasca pe vadul nostru, sa-l frecventeze, scopul nostru fiind sa-i tinem pe locul nadit.
Putem spune ca nadirea este destul de simpla atunci cind pescuim aproape de mal si putem introduce nada cu prastia sau aruncind cu mina. In multe cazuri insa crapul se gaseste la distante considerabile fata de mal. Probleme apar atunci cind dorim sa nadim cu seminte la distante mari de 80-100 de metri sau chiar mai mult, unde normal putem arunca doar montura cu plumb. Frecvent un prag sau un platou aflat la distanta mare poate oferii posibilitatea unor capturi frumoase, dar fara nadire nu putem tine crapul pe loc. Sa spunem ca este posibil sa introducem boiliesuri cu prastia sau cu bastonul cobra la distante de 100 metri, dar boiliesuri sfarimate, seminte.pelete sint imposibil de introdus la asemenea distante cu prastia, lingura de nadit sau baston.
Cea mai simpla rezolvare a acestei probleme ar fi nadirea din barca, din pacate insa sint multe lacuri unde barca este interzisa. Exista apoi posibilitatea nadirii cu barca teleghidata dar pe unele lacuri si aceasta este interzisa si oricum nu este la indemina oricui din cauza pretului mare. Mai avem posibilitatea nadirii cu saculeti solubili insa acestia nu pot fi lansati la distante foarte mari.
In aceste conditii metoda cea mai eficienta pentru a nadi la distanta mare ramine racheta de nadire. Cu ajutorul acesteia putem nadi cu precizie la distanta mare cu boiliesuri, bucati de boilies, amestecuri de seminte, pelete, alune etc. Utilizarea ei nu presupune conditii foarte speciale, asigurind o nadire precisa si relativ rapida.


Rachetele de nadire se gasesc in trei variante de marime prezentind fiecare o utilizare aparte. In functie de marime si forma difera distanta la care putem lansa nada, cantitatea de nada ce se poate introduce la un lanseu, compozitia nadei ce poate fi introdusa , insa toate tipurile de rachete au in comun marea lor eficacitate.
Cele trei tipuri de rachete ar fi:
Racheta scurta cu corp mai “indesat”. Acest tip de racheta poate fi lansat chiar si cu lansetele obisnuite de crap. Dezavantajul este ca poate inmagazina o cantitate mica de boiliesuri sau seminte si poate fi lansata la distante mai mici decit celelalte tipuri, respectiv la 70-100 metri. Avantajul consta in faptul ca este ideala pentru o nadire suplimentara dupa ce am avut trasaturi deoarece nu face zgomot asa mare cind cade in apa iar recuperarea ei este mult mai usoara, neintimpinind rezistenta mare.
Racheta cu corpul gros, mare, cu diametru interior mare. Acest tip de racheta este capabil sa inmagazineze o cantitate mare de nada (pina la 200 gr.) si poate fi lansat la distante de100-130 metri cu o mare precizie. Trebuie sa avem grija insa pentru ca nu orice lanseta suporta o astfel de incarcare. Racheta poate fi umpluta si cu apa , peste nada, in felul acesta marind stabilitatea ei in aer si reducind cantitatea de nada ce cade pe parcursul lanseului.
Racheta lunga, mai subtire, cu diametru mic interior. Cu aceasta racheta si cu un echipament lanseta-mulineta-fir adecvat putem introduce o cantitate de 8- 10 boiliesuri chiar la distante extreme de 120-140 metri. Bineinteles aceste aruncari necesita o anumita tehnica.
Exista si un model mai nou de racheta care este prevazuta cu un sistem de inchidere avantajos pentru ca nu pierdem nada pe parcursul lanseului si mai ales pentru ca la recuperarea rachetei rezistenta intimpinata este foarte mica.
Racheta nu trebuie incarcata la maxim cu nada deoarece in acest caz in prima faza a lanseului o parte a nadei va cadea neajungind intreaga cantitate lansata pe vadul nostru. Este recomandat ca racheta sa fie incarcata doar 2/3 din capacitate.
Aruncarea nu trebuie facuta prin biciuire, inceputul lanseului nu trebuie sa fie printr-o miscare brusca ci miscarea trebuie intensificata progresiv.
Daca lanseul a fost efectuat sub un unghi bun, in momentul contactului cu apa racheta va avea o miscare de basculare eliberind nada din interior.
In cazul in care racheta atinge apa sub un unghi ascutit va efectua o miscare de salturi pe suprafata apei.


Pentru folosirea rachetelor de dimensiuni mai mici sint corespunzatoare si lansetele de crap. In cazul in care sint folosite rachete mari, incapatoare, acestea sint prea grele pentru lansetele de crap normale si exista riscul de a le rupe. In trecut se foloseau lansete grele de genul celor de la pescuitul marin (surf fishing) dar astazi exista lansete specializate, concepute pentru lansarea acestor rachete la distante mari (denumite spod-rod). Aceste lansete au 3,60 metri,test curve 4-5 livre, actiune parabolica, inelul de plecare si cel de virf fiind supradimensionate. Pentru a reusi lanseuri cit mai lungi este recomandata folosirea unui inaintas textil, rezistent, care sa preia socul aruncarii, firul principal, monofilamentul putind fi subtire (0,25 mm). Lipsa de elasticitate a inaintasului textil este un avantaj deoarece permite incarcarea lansetei la maximum in momentul lansarii. In cazul in care nu folosim inaintas textil, o parte din puterea vergii este absorbita de intinderea firului monofilament, ceea ce duce la scaderea distantei de aruncare.
Recomand tuturor celor ce n-au nadit niciodata cu o racheta sa incerce macar odata si va asigur ca veti fi uimiti de distantele la care puteti introduce nada, de precizia lanseului si de simplitatea metodei.

Dupa localizare, nadirea este cea mai importanta operatiune in pescuitul unui peste care isi cauta hrana ghidandu-se dupa “miros”.


Cel mai important aspect al nadirii este ca nada sa ajunga acolo unde trebuie, adica pe langa carligele cu momeala. De asemenea cantitatea de nada este foarte importanta, nu trebuie sa va zgarciti dar nici sa hraniti toata pestimea din apa. Sa nu va sperie faptul ca pescarii din jurul vostru aunca in dreptul lor kile de mamaliga sau alte terciuri inodore si lipsite de gust, voi trebuie sa excelati prin calitate. In mod sigur crapii se vor aduna la nada voastra bine facuta, cu un iz irezistibil, cu un miros apetisant, cu o culoare atragatoare, preferand-o mamaligilor cotidiene pe care le primesc de la inceputul vietii lor in aceeasi formula (malai + apa + zahar + anason sau vanilie).
Nadirea cu ajutorul lansetei este cea mai eficienta metoda de nadire pentru ca si momeala si nada ajung exact in acelasi loc. Problema este ca la un singur lanseu cu o lanseta de 3 lb nu poti arunca o cantitate suficienta de nada plus momeala asa ca neaparat este nevoie si de nadire suplimentara. Nadirea cu ajutorul lansetei se face cu momitorul (arc), cu firul solubil, cu saculetul PVA sau cu racheta.
Nadirea cu momitorul (arcul) – Este cel mai popular accesoriu de nadire. Acesta se umple cu nada pasta , simpla sau in amestec cu momeli. Va recomand momitoareele din plastic sau cele vopsite in culori inchise (verde inchis, negru) pentru ca dupa golirea de nada nu trebuie sa devina un semnal de alarma pentru pesti.


Nadirea cu firul solubil – este foarte potrivit pentru boiliesuri si boabe de porumb. Insirati boiliesuri sau boabe de porumb pe croseta, trageti-le pe firul solubil, legati ambele capete ale firului de montura (forfac) si lansati . Dupa cateva secunde firul se dizolva si veti avea un pumn de boiliesuri sau de graunte pe o suprafata de o palma.
Nadirea cu saculetul solubil – este cel mai interesant mod de nadire deoarece impreuna cu nada (pasta, boiliesuri, boabe, momeli animale) se introduce in saculet si montura cu carlig reducand astfel riscul incurcarii cu linia sau plumbul. Atentie la greutatea la care ajungeti cu nada + montura!!!
Nadirea cu racheta – Este o teava din plastic si are in capatul superior o camera cu aer (sau material plutitor) iar in capatul inferior un sistem de prindere. Necesita o alta lanseta decat cea cu care pescuim (de putere mare) si o buna precizie in lanseu dar are avantajul ca duce o cantitate destul de mare de nada (pana la 500g).
Nadirea cu barca – Este cea mai precisa forma de nadire si este foarte indicata pentru nadirea locului inaintea partidei de pescuit.
Nadirea cu vaporasul teleghidat – Ofera o nadire foarte precisa si poate fi folosit si in timpul pescuitului pentru ca prin dimensiunile sale reduse nu sperie (foarte tare) pestii.


Nadirea cu cobra – Este o teava din aluminiu sau PVC de pana la 1 metru lungime, de cele mai multe ori curbata. Cu aceasta teava si cu putin antrenament poti arunca boiliesuri la peste 100 metri distanta. Se fabrica in dimensiuni diferite in functie de distanta la care doriti sa aruncati si de diametrul boillie-surilor.
Nadirea cu prastia - Daca pescuiti la distante mici fata de mal puteti folosi prastia de mana dar cum de cele mai multe ori se pescuieste la distante mari cea mai folosita este catapulta. Cel mai important lucru este sa va reglati tirul si sa naditi in aceasi zona in care v-ati lansat monturile.
Nadirea cu lopata – Nu este vorba de unealta agricola ci de o lopatica de forma unei linguri, cam de marimea a doua palme, cu o coada de 1,8 – 2 metri in care se pune un bulgare de nada sau seminte. Cu aceasta lopata se poate lansa pana pe la 80m.

In ceea ce priveste nada, crapii de apa curgatoare se dau in vant dupa orice boiliesuri pe baza de faina de peste si, ca atare, asta e nada pe care o folosesc, la diametre de 20-22mm.


Nadirea se face dupa aproximativ aceeasi metoda ca si aruncarea, adica la cativa metri mai sus de locul in care incepe groapa. La marginea gropii, contracurentul tine boiliesurile pe loc. Cea mai mare greseala pe care o fac pescarii in mod constant este sa nadeasca undeva la 200 de metri in amonte. Nada se va raspandi peste tot si curentul o va duce la vale oriunde, numai unde vrei nu. Strategia de nadire e simpla: o mana sau doua de boiliesuri la fiecare 30-45 de minute iti garanteaza ca fiecare crap care trece pe acolo va gasi ceva nada. Chiar daca, pe gropi, curentul este mai slab, e totusi suficient de puternic sa ia si boiliesurile la un moment dat.


Trasaturile difera in intensitate. De la o discreta scuturare a varfului si pana la o plecare in forta, cu toata viteza, orice e posibil. Trebuie remarcat un lucru interesant: odata intepati, crapii mari au tendinta sa urce in amonte, in timp ce crapii mici coboara in aval. Asa ca, de regula, stii imediat daca ai de-a face cu un peste mare sau mic. Asta nu inseamna ca pestele mic e mai usor de scos. Cum spuneam mai devreme, se duce ca o locomotiva si n-ai cum sa-l opresti, iar daca il fortezi, il pierzi. De asta ai nevoie de un ansamblu foarte bun cu plumb pierdut si de carlige solide. Recomand carligele cu deschidere larga, de tip “wide gape”, puternice, dar nu foarte groase in carne, si cu tija scurta. Folosesc numai carlige fara spin, fiindca am incredere absoluta in ele, dar daca nu va simtiti in siguranta cu ele, alegeti carlige cu microspin.
Nu trageti prea tare de peste, in mod sigur o sa-l pierdeti. Veti intelege de ce daca va uitati cu atentie la impresionantele aripioare pectorale ale unui crap de apa curgatoare. Crapul le foloseste ca pe o vasla si, cu ajutorul curentului, tine fundul si zici ca s-a agatat. Solutia este sa ai rabdare. Dupa un timp, pestele se pune in miscare si atunci poate fi ridicat de pe fund. In concluzie, crapul iti spune singur cand poti sa tragi de el si cand trebuie sa-i dai fir.


Va rog sa ma credeti, odata ce ati prins primul crap de apa curgatoare, o sa fiti la fel de infectati cu acest virus pe cat sunt si eu. Sper ca informatiile din acest articol sa va fie de folos.
Fir intins!

Daca n-ati avut niciodata dril cu un crap de apa curgatoare, sa stiti de la mine – pierdeti cea mai mare provocare din toata viata voastra de pescari!


Am facut cunostinta cu crapii de apa curgatoare cu mai bine de 20 de ani in urma, pe sectorul austriac al Dunarii, in timp ce pescuiam la mreana. Aveam o lanseta de feeder si dadeam la viermusi si am avut un peste pe care m-am chinuit 20 de minute sa-l aduc la minciog. Era un crap. Experienta m-a impresionat atat de tare, incat m-am hotarat sa acord mai multa atentie crapului de apa curgatoare.
De atunci, am pescuit pe rauri si fluvii din toata lumea, cum ar fi pe Ural in Kazahstan, pe St. Lawrence in Statele Unite, pe Pad in Italia, pe Dunare in Austria si in Delta Dunarii, in Romania. Crapii de apa curgatoare sunt diferiti de orice alt tip de crap. Fiind obligati de regula sa inoate impotriva curentului, au nevoie sa consume multa energie, ceea ce ii impiedica sa acumuleze depozite de grasime cum fac in mod normal fratii lor din lacuri. Pentru crap, grasimea este o sursa de energie, iar crapii de rau sunt in situatia de a se hrani permanent, ca sa-si procure energia in absenta grasimii. Asta nu inseamna, insa, ca pot fi prinsi in orice perioada a anului. Pe apa rece, metabolismul lor e incetinit, ca la orice alt crap, si atunci se hranesc mai putin. In asemenea momente, sunt greu de prins.

LOCALIZARE

Cum localizam crapii in ape curgatoare? Evident, urmarind apa si uitandu-ne dupa ei. Crapii de rau ies la suprafata si fac sarituri ca si cei de lac. Atat ca, pe apa curgatoare, pestii pe care ii vezi sunt de regula doar in trecere, spre deosebire de crapii de lac, ale caror sarituri indica zone de rezidenta. Pe rauri si fluvii, daca vezi o saritura de crap, nu inseamna ca pestele se si hraneste acolo.
Din punctul meu de vedere, e mai important sa vad substratul. Crapului nu-i place sa se hraneasca in curent puternic, de asta ma intereseaza gropile. O groapa adanca inseamna un curent mai slab in acel loc. Pe gropi se creeaza contracurenti, care aduna o mare parte din hrana adusa de ape.


Daca aveti posibilitatea sa folositi o barca, o sa va ajute si la identificarea structurilor, si la prinsul pestelui. Cu un sonar studiati substratul, gasiti gropile, verificati agataturile periculoase. Daca sunteti obligati sa ramaneti pe mal, puteti verifica substratul cu o ajutorul unei lansete obisnuite, cu plumb si pluta. Lasati plumbul sa se tarasca pe fund si, cand vedeti ca pluta incepe sa pluteasca neted, fara sa se zgaltaie, inseamna ca plumbul nu mai atinge fundul si aveti o zona cu apa adanca. Ridicati pluta (dati apa mai mare, cum zic pescarii), aruncati lanseta in amonte si repetati operatiunea pana cand aveti o imagine clara asupra adancimii.
Primavara, crapii pot veni foarte aproape de mal, pentru ca apa mica tine multa hrana naturala. Aici gasesc melci, raci, chironomide si diverse alte larve. Acestea sunt locurile in care apa se incalzeste mai repede si poti sa prinzi crap la momeli mici, cum ar fi un boilies de 10-14mm sau o aluna tigrata.
Mai ales primavara, trebuie cautate segmente de rau cu un curent cat mai mic. Coturile, golfurile sau crengile aplecate in apa pot fi secretul succesului. Desigur, cand trasaturile incep sa se inmulteasca, se pot folosi momeli mai mari. Pe unele fluvii, insa, cum ar fi Padul, in Italia, e aproape imposibil sa dai cu momeli mici, din cauza ciortanului sau a carasului, care vin sa traga instantaneu.
Pescuitul de primavara e schimbator, depinde de schimbarile de temperatura, de cresterile sau scaderile de nivel ale apei si de fluctuatiile curentului, dar poate fi o experienta spectaculoasa.


Personal, pentru pescuitul la crap pe ape curgatoare, prefer vara, cand atat vremea, cat si nivelul apei sunt mai stabile. Și pescuiesc exact pe zonele adanci despre care am vorbit mai sus.